Lista numerelor

Nu putem să fim sectari, îmi spuneau ei cu seninătate, referindu-se la fermitatea doctrinei Bisericii.

Apoi, când i-am făcut să vadă că acela care deţine Adevărul nu este sectar, au înţeles că se înşelaseră.

Când te avânţi în apostolat, fii convins că este întotdeauna vorba despre a-i face pe oameni fericiţi, foarte fericiţi. Adevărul este nedespărţit de bucuria autentică.

Sunt de acord, spui „aproape” întreg adevărul… Deci, nu eşti sincer.

Te plângi… şi eu merg mai departe cu o sfântă intransigență; te plângi…, pentru că de data aceasta am pus degetul pe rană.

Ai înţeles în ce constă sinceritatea, când îmi scrii: „încerc să mă obișnuiesc să spun lucrurilor pe nume şi, mai ales, să nu caut nume pentru ceea ce nu există”.

Gândeşte-te bine, a fi transparent înseamnă mai mult a nu ascunde decât a voi să arăţi… Este vorba despre a lăsa să se vadă ceea se află pe fundul paharului şi nu a te strădui să faci ca aerul să devină vizibil.

Să acţionăm întotdeauna, în prezența lui Dumnezeu, astfel încât să nu avem nimic de ascuns faţă de oameni.

Îţi făceai rugăciunea înaintea unui Crucifix şi ai luat următoarea hotărâre: mai bine să sufăr eu pentru adevăr, decât ca adevărul să sufere din cauza mea.

Foarte adesea adevărul este atât de neverosimil!… Mai ales pentru că întotdeauna presupune să fie trăit coerent.

Dacă te deranjează să ţi se spună adevărul, atunci… de ce mai întrebi? – Poate ai pretenția să ţi se răspundă cu „adevărul” tău, pentru a-ţi justifica rătăcirile?

Ai mult respect pentru adevăr, dai tu asigurări… Oare, de aceea, te situezi întotdeauna la o distanţă atât de „respectuoasă” față de el?

Nu te purta ca un prost: nu înseamnă niciodată fanatism să vrei în fiecare zi să cunoşti mai mult, să iubeşti mai mult şi să aperi cu o mai mare siguranţă adevărul pe care trebuie să-l cunoşti, să-l iubeşti şi să-l aperi.

În schimb – şi o spun fără teamă – cad în sectarism cei care se opun acestui comportament logic, în numele unei false libertăți.

Această înclinație a ta – deschidere, o numești – de a admite cu ușurință orice afirmație făcută împotriva unei persoane, fără a o asculta pe aceasta, nu este tocmai dreptate…, și cu atât mai puțin caritate.

Calomnia le face uneori rău celor care sunt victimele ei… Dar, de fapt, ea îi dezonorează pe cei care o lansează şi o răspândesc… iar apoi cară această greutate în adâncul sufletului.

Te întrebi plin de durere: de ce atâţia bârfitori? – Unii sunt așa din greşeală, din fanatism sau din răutate. – Dar cei mai mulți repetă minciuna din inerţie, din superficialitate, din ignoranţă.

De aceea, insist din nou: când nu vei putea aduce laude şi când nu va fi nevoie să vorbeşti, taci!

Când victima calomniată suferă în tăcere, „călăii” săi se înverşunează asupra ei, puternici în curajoasa lor laşitate! Fii neîncrezător faţă de afirmaţiile categorice, când aceia care le propagă nu au încercat sau nu au vrut să stea de vorbă cu cel interesat.

Sunt multe feluri de a face o anchetă. Cu puţină răutate, dând ascultare clevetirilor, se adună zeci de tomuri în-cvarto, împotriva oricărei persoane nobile sau a oricărei entități demne. – Și mai mult, dacă această persoană sau entitate lucrează cu eficiență. – Şi încă mai mult, dacă această eficiență este apostolică.

Tristă îndeletnicire aceea a organizatorilor, dar încă și mai tristă este postura celor care slujesc drept megafoane pentru aceste afirmații nedrepte și superficiale.

Aceștia – spunea plin de mâhnire – nu au inteligenţa lui Cristos, ci masca lui Cristos… De aceea le lipsește orice criteriu creştin, ei nu ajung la adevăr şi nu dau roade.

Noi, copiii lui Dumnezeu, nu putem uita că Învăţătorul a proclamat: „acela care vă ascultă, pe Mine mă ascultă”. – De aceea,… trebuie să încercăm să fim Cristos, niciodată caricatura Lui.

În acest caz, ca în multe altele, oamenii se agită: – toţi cred că au dreptate –…, și Dumnezeu îi călăuzește; adică, dincolo de rațiunile lor particulare, va sfârși prin a triumfa inescrutabila și iubitoarea Providență Divină.

Lasă-te, prin urmare, „călăuzit” de Domnul, fără a te opune planurilor Sale, deși contrazic „rațiunile tale fundamentale”.

E o experiență dureroasă să observi că unii, mai puțin preocupați să învețe, să afle cuceririle prețioase ale științei, se consacră construirii acesteia după gustul lor, cu metode mai mult sau mai puțin arbitrare.

Dar această constatare trebuie să te conducă pe tine să îți dublezi eforturile pentru aprofundarea adevărului.

Mai ușor decât să cercetezi este să scrii împotriva celor care fac cercetări, sau împotriva celor care fac noi descoperiri în ştiinţă şi în tehnică. – Dar nu trebuie să tolerăm ca, în plus, acești „critici” să pretindă să se erijeze în stăpâni absoluţi ai cunoașterii şi ai opiniei ignoranților.

„Nu este clar, nu este clar”, riposta el la afirmaţia plină de siguranță a celorlalţi… Ce era limpede, era ignoranţa lui.

Te supără să rănești, să creezi diviziuni, să arăți intoleranţă…, și faci compromisuri în privința unor poziții și puncte – fără importanță, mă asiguri tu – care atrag consecințe nefaste pentru atâția.

Iartă-mi sinceritatea: cu acest mod de a acționa, cazi în intoleranța – care te supără atât de mult – cea mai stupidă și cea mai dăunătoare: aceea de a împiedica să fie proclamat adevărul.

Dumnezeu, în dreptatea şi în îndurarea Sa – infinite şi perfecte –, tratează cu aceeași dragoste, și în mod inegal, pe copiii Săi inegali.

De aceea, egalitatea nu înseamnă a-i măsura pe toți cu aceeași măsură.