Lista numerelor

Sfânta Fecioară Maria, Învățătoarea dăruirii de sine fără limite. – Îţi aminteşti? Lăudând-o pe Ea, Isus a spus: „acela care face voia Tatălui meu, acela – aceea – este Mama mea…”.

Roag-o pe această bună Mamă ca în sufletul tău să se întărească – cu forţa dragostei şi a eliberării – răspunsul ei de o generozitate exemplară: «ecce ancilla Domini!» – Iată slujitoarea Domnului.

Ce bucurie în privirea veselă a lui Isus: aceeaşi care străluceşte în ochii Maicii sale, care nu își poate stăpâni bucuria – «Magnificat anima mea Dominum» – sufletul ei Îl glorifică pe Domnul, din momentul în care Îl poartă în ea şi alături de ea.

O, Mamă, fă ca bucuria noastră să fie ca a ta: bucuria de a fi cu El şi de a-L avea în noi.

Vrei să trăieşti sfânta cutezanţă, pentru ca Dumnezeu să lucreze prin tine? – Cere ajutorul Mariei şi Ea te va întovărăşi pe drumul umilinţei, astfel încât, în fața a ceea ce este imposibil pentru mintea omenească, să poți să răspunzi cu «fiat!» – aşa să fie, care unește Pământul cu Cerul.

Sunt suflete care par să se încăpăţâneze în a-şi inventa suferinţe, torturându-se imaginar.

Apoi, când apar dureri şi contradicţii obiective, nu ştiu să rămână, asemenea Sfintei Fecioare, la picioarele Crucii, cu privirea aţintită asupra Fiului ei.

«Quia respexit humilitatem ancillae suae» – pentru că a văzut umilinţa servitoarei sale…

– În fiecare zi mă conving tot mai mult că umilinţa autentică este fundamentul supranatural al tuturor virtuţilor. Vorbeşte-i Doamnei Noastre, pentru ca Ea să ne instruiască să mergem pe acest drum.

«Tota pulchra es Maria et macula originallis non est in Te!» – Eşti toată frumoasă, Marie, şi în tine nu este păcatul originar!, cântă Liturghia, cu atâta bucurie. Nu există în Ea nici cea mai mică urmă de făţărnicie:în fiecare zi o rog pe Mama Noastră să ştim să ne deschidem sufletul în direcţia spirituală, pentru ca lumina harului să lumineze întreg comportamentul nostru.

–Maria va dobândi pentru noi curajul sincerităţii, ca să neapropiem şi mai mult de Preasfânta Treime, dacă o implorăm asta.

Întoarce-ţi ochii spre Sfânta Fecioară şi contemplă felul în care trăiește virtutea loialității. Când Elisabeta are nevoie de ea, Evanghelia spune că Ea aleargă «cum festinatione», – cu o grabă bucuroasă. Învaţă!

Cât de încântătoare este scena Bunei Vestiri! – Maria – de câte ori am meditat noi asupra acestui lucru! – se reculege în rugăciune…, își foloseşte cele cinci simţuri şi toate puterile ei, pentru a vorbi cu Dumnezeu. În rugăciune ia cunoştinţă de Voinţa Divină şi prin rugăciune o face viaţă din viaţa ei: nu uita exemplul Sfintei Fecioare!

Binecuvântată eşti tu, pentru că ai crezut, îi spune Elisabeta, Mamei noastre. – Unirea cu Dumnezeu, viaţa supranaturală, are drept rezultat, întotdeauna, practicarea atrăgătoare a virtuţilor omeneşti: Maria aduce bucurie în căminul verișoarei sale, pentru că Îl „poartă” pe Cristos.

«Sancta Maria, Sedes Sapientiae» – Sfântă Maria, Scaunul Înţelepciunii. Invocă des pe Doamna Noastră, în acest mod; pentru ca Ea să îi umple pe copiii săi, în studiul lor, în munca lor, în viaţa lor cu ceilalţi, cu Adevărul pe care Cristos ni l-a adus.

Nici lui Iosif nu îi face cunoscut Maria misterul pe care Dumnezeu l-a realizat în Ea. – Pentru ca să învăţăm să nu fim superficiali, să canalizăm corect bucuriile noastre și tristețile noastre fără să căutăm nici laude, nici compătimire. «Deo omnis gloria!» – Totul pentru Dumnezeu!

M-au pus pe gânduri cuvintele dure, dar adevărate, ale unui om al lui Dumnezeu, la vederea îngâmfării unui oarecare: „Se îmbracă în însăși pielea diavolului: orgoliul!”

Şi în sufletul meu s-a născut, prin contrast, dorinţa sinceră de a mă îmbrăca în virtutea pe care a predicat-o Isus, «quia mitis sum et humilis corde» – sunt blând şi smerit cu inima –, și cea care a atras privirea Preasfintei Treimi asupra Mamei lui Isus şi Mamei noastre: umilinţa, a şti și a simți că nu suntem decât nimic.