Lista numerelor

Sfânta Fecioară Maria, Învățătoarea dăruirii de sine fără limite. – Îţi aminteşti? Lăudând-o pe Ea, Isus a spus: „acela care face voia Tatălui meu, acela – aceea – este Mama mea…”.

Roag-o pe această bună Mamă ca în sufletul tău să se întărească – cu forţa dragostei şi a eliberării – răspunsul ei de o generozitate exemplară: «ecce ancilla Domini!» – Iată slujitoarea Domnului.

Ce bucurie în privirea veselă a lui Isus: aceeaşi care străluceşte în ochii Maicii sale, care nu își poate stăpâni bucuria – «Magnificat anima mea Dominum» – sufletul ei Îl glorifică pe Domnul, din momentul în care Îl poartă în ea şi alături de ea.

O, Mamă, fă ca bucuria noastră să fie ca a ta: bucuria de a fi cu El şi de a-L avea în noi.

Vrei să trăieşti sfânta cutezanţă, pentru ca Dumnezeu să lucreze prin tine? – Cere ajutorul Mariei şi Ea te va întovărăşi pe drumul umilinţei, astfel încât, în fața a ceea ce este imposibil pentru mintea omenească, să poți să răspunzi cu «fiat!» – aşa să fie, care unește Pământul cu Cerul.

«Quia respexit humilitatem ancillae suae» – pentru că a văzut umilinţa servitoarei sale…

– În fiecare zi mă conving tot mai mult că umilinţa autentică este fundamentul supranatural al tuturor virtuţilor. Vorbeşte-i Doamnei Noastre, pentru ca Ea să ne instruiască să mergem pe acest drum.

A fost promulgat un edict al lui Cezar Augustus, care ordona înregistrarea tuturor locuitorilor Israelului. Maria şi Iosif pornesc spre Bethleem. – Nu te-ai gândit că Domnul s-a slujit de respectarea, cu fidelitate, a unei legi pentru împlinirea profeției sale?

Iubeşte şi respectă normele unei vieţi sociale oneste și nu te îndoi că îndeplinirea ta loială a datoriei va fi, de asemenea, vehiculul prin care alţii descoperă corectitudinea creştină, fruct al iubirii divine, și Îl întâlnesc pe Dumnezeu.

Întoarce-ţi ochii spre Sfânta Fecioară şi contemplă felul în care trăiește virtutea loialității. Când Elisabeta are nevoie de ea, Evanghelia spune că Ea aleargă «cum festinatione», – cu o grabă bucuroasă. Învaţă!

Cât de încântătoare este scena Bunei Vestiri! – Maria – de câte ori am meditat noi asupra acestui lucru! – se reculege în rugăciune…, își foloseşte cele cinci simţuri şi toate puterile ei, pentru a vorbi cu Dumnezeu. În rugăciune ia cunoştinţă de Voinţa Divină şi prin rugăciune o face viaţă din viaţa ei: nu uita exemplul Sfintei Fecioare!

Binecuvântată eşti tu, pentru că ai crezut, îi spune Elisabeta, Mamei noastre. – Unirea cu Dumnezeu, viaţa supranaturală, are drept rezultat, întotdeauna, practicarea atrăgătoare a virtuţilor omeneşti: Maria aduce bucurie în căminul verișoarei sale, pentru că Îl „poartă” pe Cristos.

Nici lui Iosif nu îi face cunoscut Maria misterul pe care Dumnezeu l-a realizat în Ea. – Pentru ca să învăţăm să nu fim superficiali, să canalizăm corect bucuriile noastre și tristețile noastre fără să căutăm nici laude, nici compătimire. «Deo omnis gloria!» – Totul pentru Dumnezeu!

M-au pus pe gânduri cuvintele dure, dar adevărate, ale unui om al lui Dumnezeu, la vederea îngâmfării unui oarecare: „Se îmbracă în însăși pielea diavolului: orgoliul!”

Şi în sufletul meu s-a născut, prin contrast, dorinţa sinceră de a mă îmbrăca în virtutea pe care a predicat-o Isus, «quia mitis sum et humilis corde» – sunt blând şi smerit cu inima –, și cea care a atras privirea Preasfintei Treimi asupra Mamei lui Isus şi Mamei noastre: umilinţa, a şti și a simți că nu suntem decât nimic.

Trei zile şi trei nopţi L-a căutat Maria pe Fiul ei care s-a rătăcit. Fie ca tu şi eu să putem, de asemenea, să spunem că voinţa noastră de a-L găsi pe Isus nu are odihnă!

În timp ce Sfânta Familie se odihneşte, Îngerul i se arată lui Iosif, ca să îi spună că trebuie să fugă în Egipt. Maria şi Iosif iau Pruncul şi pornesc, fără întârziere. Nu se revoltă, nu caută scuze, nu așteaptă să se termine noaptea… spune-i Mamei Noastre, Sfânta Maria, şi Sfântului Iosif, Tatăl și Domnul nostru, că dorim să iubim cu promptitudine penitența pasivă.