Lista numerelor

Chemarea Domnului – vocaţia – se prezintă întotdeauna astfel: „Dacă cineva vrea să mă urmeze, să se renege pe el însuşi, să-şi ia Crucea şi să vină după mine”.

Da, vocaţia cere renunţare, sacrificiu. Dar cât de dulce devine acest sacrificiu – «gaudium cum pace», bucurie și pace –, dacă această renunţare este totală!

Părea ferm hotărât… dar când să ia condeiul ca să rupă cu logodnica sa, nehotărârea a învins şi i-a oprit curajul; este foarte omenesc şi de înţeles, au comentat ceilalţi. După părerea unora, iubirile pământene nu sunt printre acele lucruri de care trebuie să te desprinzi pentru a-L urma pe deplin pe Isus Cristos, atunci când El o cere.

Te-ai hotărât mai mult din chibzuinţă decât din înflăcărare şi entuziasm. Deși ai fi vrut să îl ai, nu a fost loc pentru sentiment: te-ai dăruit, după ce te-ai convins că Dumnezeu o voia.

Şi, din acea clipă, nu ai mai „simţit” nicio îndoială serioasă; ci, dimpotrivă, o bucurie liniştită, senină, care câteodată devine năvalnică. Astfel răsplăteşte Dumnezeu cutezanţele Iubirii.

Felul în care Isus i-a chemat pe cei doisprezece dintâi nu putea să fie mai simplu: „vino şi urmează-mă!”.

Ție, care cauţi atâtea scuze pentru a nu continua această muncă, ți se potrivește ca o mănușă această considerație: cât de puține cunoştinţe aveau acești doisprezece; și, totuși, cât de mult i-au mișcat pe cei care-i ascultau!

– Nu uita: munca, El este acela care continuă să o facă, folosindu-se de fiecare din noi.

Nu te mira și nu te descuraja dacă ţi-a reproşat cineva că tu l-ai pus față în față cu Cristos, nici dacă a adăugat, indignat: „nu mai pot trăi liniştit, până ce nu voi lua o hotărâre…”.

Roagă-te pentru el… Este inutil să cauţi a-l linişti: poate a revenit pe primul plan o veche nelinişte, vocea conştiinţei sale.

De când ai luat hotărârea, faci în fiecare zi câte o nouă descoperire. Îţi aminteşti cum era înainte, când te întrebai necontenit: „şi aceasta, cum o voi face?”…, continuând apoi în îndoielile și decepțiile tale.

Acum găseşti întotdeauna răspunsul exact, înţelept şi limpede. Şi, auzind cum se răspunde la întrebările tale, câteodată puerile, ţi se întâmplă să gândeşti: „aşa a trebuit Isus să se ocupe de primii Doisprezece”.

Să-ți fie clar! Dacă ți se spune că mergi „la pescuit”, răspunde că da, că asta doreşti… Dar… să nu-ți faci griji; pentru că, dacă nu au vocaţie – dacă El nu-i cheamă –, nu vor veni; şi dacă o au, ce ruşine să sfârșească la fel ca tânărul bogat din Evanghelie: singuri şi trişti.