Aţi accepta afirmaţia că Opus Dei „controlează” de fapt anumite bănci, firme, ziare etc.? Dacă este aşa, ce înseamnă controlul în acest context?

Sunt unii membri ai Opus Dei – considerabil mai puţini decât s-a spus uneori – care îşi desfăşoară munca profesională la conducerea unor firme de diverse tipuri. Unii conduc firme de familie, pe care le-au moştenit de la părinţi. Alţii sunt în fruntea unor societăţi fondate de ei, singuri sau împreună cu alte persoane de aceeaşi profesie. Iar alţii au fost numiţi directori ai vreunei firme de către patronii care aveau încredere în competenţa şi cunoştinţele lor. Se poate să fi ajuns la funcţiile pe care le ocupă pe oricare din căile cinstite pe care le străbate de obicei o persoană pentru a ajunge la o poziţie de acest tip. Cu alte cuvinte, este ceva ce nu are nicio legătură cu faptul că face parte din Lucrare.

Directorii de firmă care ţin de Opus Dei caută, ca toţi membrii, să transpună spiritul evanghelic în exercitarea profesiei lor. Aceasta le impune în primul rând să trăiască în respectul scrupulos al dreptăţii şi cinstei. Vor încerca, prin urmare, să dea dovadă de onestitate în activitatea lor: să le plătească angajaţilor un salariu corect, să respecte drepturile acţionarilor sau patronilor, precum şi pe cele ale societăţii, să se supună tuturor legilor ţării. Vor evita orice gen de părtinire sau favoritism în raport cu alte persoane, fie că sunt, fie că nu sunt membre ale Opus Dei. Consider că favoritismul s-ar împotrivi nu numai căutării perfecţiunii creştine – adică motivul pentru care au intrat în Lucrare -, ci şi celor mai elementare exigenţe ale moralei evanghelice.

Am mai vorbit înainte despre libertatea absolută de care se bucură toţi membrii Lucrării în munca lor profesională. Aceasta înseamnă că membrii care conduc întreprinderi de orice tip o fac în acord cu principiile lor personale, fără a primi nicio orientare de la Directori despre cum trebuie să-şi desfăşoare activitatea. Atât politica economică şi financiară pe care o urmează în gestionarea întreprinderii, cât şi orientarea ideologică, în cazul unei întreprinderi formatoare de opinie publică, ţin exclusiv de responsabilitatea lor.

Întreaga prezentare a Opus Dei drept un centru de unde pornesc directive şi orientări lumeşti sau economice este lipsită de fundament.