Trebuie să te previn împotriva unei subtilităţi de care „satana” – da, cu literă mică, pentru că nu merită mai mult – încearcă să se slujească în circumstanţele cele mai normale pentru a ne face să deviem puţin sau mult de la calea care ne duce spre Dumnezeu.

Dacă lupţi şi, mai ales, dacă lupţi cu adevărat, nu trebuie să te miri că apar oboseala sau sentimentul că înaintezi „contra curentului”, fără nicio consolare spirituală sau omenească. Ascultă ce mi-a scris cineva demult, şi am păstrat gândindu-mă la aceia care consideră că harul face abstracţie de natură: „Părinte, de câteva zile mă aflu într-o stare de lene şi de apatie teribile în îndeplinirea planului meu de viaţă: fac totul forţându-mă şi cu foarte puţină tragere de inimă. Rugaţi-vă pentru mine, pentru ca să treacă repede această criză, căci sufăr mult când mă gândesc că ea poate să mă abată din drumul meu”.

– Mam limitat să răspund: nu ştiai că Dragostea cere sacrificiu? Citeşte pe îndelete cuvintele Învăţătorului: „cine nu îşi ia Crucea «quotidie» – în fiecare zi – nu este vrednic de Mine”. Şi mai departe: „nu vă voi lăsa orfani…”. Domnul Nostru îngăduie ca tu să ai parte de o asemenea uscăciune, care te apasă atât de mult, pentru ca tu să-L iubești mai mult, ca să ai încredere doar în El, pentru ca tu, cu Crucea, să poți să fii co-răscumpărător, pentru ca să-L găseşti.