Îmi scriai: un tânăr s-a alăturat grupului nostru, care mergea spre nord. Era miner. Cânta foarte bine şi a intrat în corul nostru. M-am rugat pentru el până în momentul când a ajuns în gara unde trebuia să coboare. Când şi-a luat rămas bun de la noi, a făcut următorul comentariu: „cât mi-ar plăcea să merg mai departe cu voi!”

– Mi-am amintit de îndată de «mane nobiscum» – rămâi cu noi, Doamne! Şi L-am rugat din nou, cu credinţă, ca toți ceilalţi „să-L vadă” în fiecare dintre noi, tovarăşi pe „drumul Său”.