Petru i-a spus: Tu, Doamne, să-mi speli mie picioarele? Isus a răspuns: ceea ce fac eu, acum nu înţelegi; vei înţelege mai târziu. Petru insistă: niciodată nu-mi vei spăla picioarele. Isus i-a răspuns: dacă nu ţi le spăl, nu vei avea parte din ceea ce am eu. Simon Petru se predă: Doamne, atunci spală-mi nu numai picioarele, dar şi mâinile şi capul.

În fața chemării de dăruire totală, completă, fără ezitări, noi opunem adesea o falsă modestie, ca aceea a lui Petru… Ah, de am avea şi noi inima Apostolului! Petru nu îngăduie nimănui să-L iubească pe Isus mai mult decât el. Această iubire îl face să reacţioneze astfel: iată-mă, spală-mi mâinile, capul, picioarele; purifică-mă în întregime, căci vreau să mă predau Ţie, fără rezervă.