Am văzut înroşindu-se obrazul acelui om simplu şi mi s-a părut că lacrimi îi înceţoşau ochii: el aducea cu generozitate sprijinul său operelor de binefacere, cu banii câştigaţi cinstit; or, iată că a aflat că „oamenii buni” judecau că acţiunile lui nu erau drepte.

Cu naivitatea neofitului în luptele sale cu Dumnezeu murmura: „Ei văd că mă sacrific… şi acum ei mă sacrifică pe mine!”

– I-am vorbit încet: a sărutat Crucifixul meu şi indignarea lui, foarte naturală, s-a transformat în pace şi bucurie.