Ai întinerit: observi într-adevăr că frecventarea lui Dumnezeu te-a readus în scurt timp în epoca simplă şi fericită a tinereţii tale şi chiar la siguranţa şi la bucuria – fără infantilism – a copilăriei spirituale… Te uiţi în jurul tău şi constaţi că acelaşi lucru li se întâmplă şi celorlalţi: anii s-au scurs de când l-au întâlnit pe Domnul Nostru şi, pe măsură ce se maturizează, în ei se întăresc o tinereţe şi o bucurie de neşters. Nu se cred tineri: sunt tineri şi veseli! Această realitate a vieţii interioare atrage, confirmă şi subjugă sufletele. Mulţumeşte în fiecare zi «Deum cui laetificat iuventutem» – lui Dumnezeu care umple de bucurie tinereţea ta.