Isus s-a dăruit pe Sine însuşi, a pătimit din dragoste. Şi tu, discipol al lui Cristos; fiu preferat al lui Dumnezeu; tu, care ai fost răscumpărat cu preţul crucii; tu de asemenea trebuie să fii dispus să te negi pe tine însuţi. De aceea, oricare ar fi circumstanţele concrete în care ne aflăm, nici tu, nici eu nu putem avea o comportare egoistă, îmburghezită, comodă, împrăştiată..., – iartă-mi sinceritatea – prostească! Dacă urmăreşti stima oamenilor şi îţi doreşti să fii stimat şi apreciat, şi nu cauţi altceva decât o viaţă plăcută, te-ai abătut de la drum... În oraşul sfinţilor, sunt lăsaţi să intre şi să se odihnească şi să domnească cu regele pentru eternitate doar cei care merg pe calea aspră, îngustă şi strâmtă a necazurilor⁸.

Trebuie să te hotărăşti voluntar să te încarci cu crucea. Dacă nu, vei spune din gură că îl imiţi pe Cristos, dar faptele tale vor dezminţi acest lucru; aşa nu vei reuşi să îl cunoşti în intimitate pe Învăţător, nici nu îl vei iubi cu adevărat. Este imperios necesar ca noi, creştinii, să ne convingem bine de această realitate: nu mergem lângă Domnul când nu ştim să ne privăm spontan de atâtea lucruri pe care le cer capriciul, vanitatea, huzurul, interesul... Nu trebuie să treacă nicio zi fără să o fi condimentat cu harul şi sarea mortificării. Şi alungă această idee că eşti, atunci, redus la o fiinţă nefericită. Sărmană fericire va fi a ta, dacă nu înveţi să te învingi pe tine însuţi, dacă te laşi strivit şi dominat de pasiunile şi de veleităţile tale, în loc să-ţi iei crucea cu vitejie.