De la prima oră

Împărăţia cerurilor se aseamănă cu un gospodar care a ieşit dis-de-dimineaţă să-şi tocmească lucrători la vie⁷. Ştiţi deja povestea: acel bărbat se întoarce în diferite momente în piaţă ca să angajeze lucrători: unii au fost chemaţi să înceapă în zori; alţii, aproape de căderea nopţii.

Toţi primesc un dinar: Salariul pe care ţi l-a promis, adică chipul şi asemănarea mea. Pe dinar este ştanţată imaginea regelui⁸. Aceasta este milostivirea lui Dumnezeu, care îl cheamă pe fiecare în funcţie de circumstanţele sale personale, pentru că vrea ca toţi oamenii să fie mântuiţi⁹. Dar noi ne-am născut creştini, am fost educaţi în credinţă, am primit, foarte clar, chemarea Domnului. Aceasta este realitatea. Atunci, când vă simţiţi chemaţi să răspundeţi, chiar dacă în ultimul moment, puteţi să rămâneţi în piaţa publică, stând la soare, ca mulţi dintre acei muncitori, pentru că aveau prea mult timp?

Nu trebuie să ne prisosească timpul, nicio secundă: şi nu exagerez. E de lucru; lumea este mare şi sunt milioane de suflete care încă nu au auzit clar doctrina lui Cristos. Mă adresez fiecăruia dintre voi. Dacă îţi prisoseşte timpul, gândeşte-te bine: este foarte posibil că trăieşti lâncezeală spirituală; sau că, vorbind din perspectivă supranaturală, eşti un paralitic. Nu te mişti, stai pe loc, steril, fără să faci tot binele pe care ar trebui să îl transmiţi celor care se află alături de tine, în mediul tău, la munca ta, în familia ta.