În lucrurile Tatălui

Cred că ne va ajuta să încheiem mai bine aceste reflecţii un pasaj din Evanghelia după sfântul Luca, din capitolul al doilea. Cristos este un copil! Ce durere au simţit mama lui şi sfântul Iosif pentru că – la întoarcerea de la Ierusalim – nu era printre rude şi prieteni! Şi ce bucurie a simţit Isus, când l-au văzut, de departe, învăţându-i pe învăţătorii lui Israel! Dar uitaţi-vă ce cuvinte, dure în aparenţă, ies din gura Fiului, când îi răspunde mamei lui: De ce m-aţi căutat³⁴?

Nu era firesc să îl caute? Sufletele care ştiu ce înseamnă să îl pierzi pe Cristos şi să îl găseşti pot înţelege asta... De ce m-aţi căutat? Oare nu ştiaţi că trebuie să fiu în cele ale Tatălui meu³⁵? Oare nu ştiaţi că eu trebuie să îmi dedic în totalitate timpul Tatălui meu ceresc?