Lista numerelor

Copiii… cum se străduiesc să ei se poarte cu demnitate atunci când părinţii lor sunt de faţă!

   Şi fiii de regi, în faţa tatălui lor, regele, cum se străduiesc să păstreze demnitatea regală!

   Şi tu… nu ştii oare că te afli mereu în faţa Marelui Rege, Tatăl tău, Dumnezeu?

„Părinte — îmi spunea flăcăiandrul acela (ce s-o fi ales de el?), bun student de la Centrală — , mă gândeam la ce mi-aţi spus dumneavoastră… că sunt fiu al lui Dumnezeu! Şi m-am surprins mergând pe stradă cu corpul «îngâmfat» şi mândru pe dinăuntru… fiu al lui Dumnezeu!“

   L-am sfătuit, stăpân pe conştiinţă, să-şi cultive „mândria“.

Mă doare să văd pericolul lâncezelii în care te afli când nu te văd păşind serios spre desăvârşirea cuvenită condiţiei tale.

   Spune împreună cu mine: nu vreau lâncezeală!: „Confige timore tuo carnes meas!“ — dă-mi, Doamne, o teamă filială, care să mă facă să reacţionez!

„Timor Domini sanctus“. — Sfântă este teama de Dumnezeu. — Teamă care este veneraţia fiului pentru Tatăl său, nicicând teamă servilă, căci Tatăl tău, Dumnezeu, nu este un tiran.

Când vei termina lucrul, fă-l şi pe cel al fratelui tău, ajutându-l, în Cristos, cu discreţie şi naturaleţe, astfel încât nici cel favorizat să nu-şi dea seama că faci mai mult decât se cuvine de drept.

   — Iată într-adevăr o nobilă virtute de fiu al lui Dumnezeu!

E bine să-L slujeşti pe Dumnezeu ca un fiu, fără plată, generos… — Dar nu te îngrijora dacă vreodată te gândeşti la răsplată.

Nu-ţi fie teamă de moarte. — Primeşte-o de pe acum, cu mărinimie…, când va vrea Dumnezeu… cum va vrea Dumnezeu… unde va vrea Dumnezeu. — Nu te îndoi: va veni în ceasul, locul şi felul cel mai potrivit…, trimisă de Tatăl tău — Dumnezeu.

   Binevenită fie, sora noastră moartea!

E bine să-L preamărim pe Dumnezeu fără a ne anticipa ceva din această mărire (soţie, fii, onoruri…), întru care ne vom bucura deplin cu El în Viaţa veşnică…

   De altfel, El este generos… Dăruie însutit: ceea ce se adevereşte şi cu fiii. — Mulţi renunţă la ei pentru preamărirea Lui, în schimb au mii de fii spirituali. — Fii, asemenea nouă, care suntem ai Tatălui nostru din ceruri.

Înaintea lui Dumnezeu, care este Etern, tu eşti un copil mai mic decât este, înaintea ta, un micuţ de doi ani.

   Şi în afară de faptul că eşti copil, eşti fiu al lui Dumnezeu. — Nu uita aceasta.

Nu dori să fii mare. — Copil, întotdeauna copil, chiar dacă mori de bătrâneţe. — Când un copil se împiedică şi cade, nimeni nu e surprins…: tatăl lui se grăbeşte să-l ridice.

   Când cel ce se împiedică şi cade e adult, prima reacţie e de a râde. — Uneori, după ce trece această primă ieşire, ridicolul face loc milei. — Dar cei mari trebuie să se ridice singuri.

   Trista ta experienţă cotidiană e plină de piedici şi de căderi. Ce s-ar întâmpla cu tine dacă nu ai deveni pe zi ce trece mai copil?

   Nu dori să fii mare. — Copil, iar de te împiedici, te va ridica mâna Tatălui tău Dumnezeu.

Vrând să-i fii apostol, Domnul ţi-a amintit — ca să nu uiţi niciodată — că eşti „Fiu al lui Dumnezeu“.