Lista numerelor

E bine să-L slujeşti pe Dumnezeu ca un fiu, fără plată, generos… — Dar nu te îngrijora dacă vreodată te gândeşti la răsplată.

Nu-ţi fie teamă de moarte. — Primeşte-o de pe acum, cu mărinimie…, când va vrea Dumnezeu… cum va vrea Dumnezeu… unde va vrea Dumnezeu. — Nu te îndoi: va veni în ceasul, locul şi felul cel mai potrivit…, trimisă de Tatăl tău — Dumnezeu.

   Binevenită fie, sora noastră moartea!

Nu-ţi străluceşte în suflet dorinţa ca Tatăl tău — Dumnezeu să fie mulţumit în ziua când va trebui să te judece?

Copiilor nu le aparţine nimic, totul e al părinţilor… şi Tatăl tău ştie întotdeauna foarte bine cum îşi administrează averea.

Greşelile şi imperfecţiunile tale şi chiar căderile tale cele mai grave, să nu te îndepărteze de Dumnezeu. — Copilul cel slab, dacă e discret, caută să stea aproape de tatăl lui.

Nu te nelinişti dacă te supără să faci aceste lucruri mărunte pe care El ţi le cere. — Vei ajunge până la urmă să zâmbeşti…

   Nu vezi cu câtă neplăcere copilul simplu îi dă tatălui, care-l încearcă, dulcele pe care-l are în mână? — Dar i-l dă: a învins dragostea.

Eşti plin de mizerii. — Pe zi ce trece, le vezi mai desluşit. — Dar să nu te sperie. — El ştie bine că nu poţi da roade mai multe.

   Din pricina căderilor tale fără de voie — căderi de copil — Dumnezeu Tatăl va avea mai mare grijă, iar Maria, Maica ta, nu te va lăsa din mâna ei iubitoare: profită şi, când zilnic Domnul te ridică de la pământ, îmbrăţişează-L cu toate puterile şi pune-ţi capul mizerabil pe pieptul Lui deschis, pentru ca bătăile preaprietenoasei Sale Inimi, până la urmă să te „înnebunească“.

Când un suflet de copil îi arată Domnului dorinţa de a fi iertat, trebuie să fie sigur că va vedea repede împlinită această dorinţă: Isus va smulge din suflet trena imundă, care se târăşte prin mizeriile trecute; îl va uşura de povara moartă, rămăşiţă a tuturor necurăţiilor, care-l leagă de pământ; va arunca departe de copil tot balastul pământesc al inimii sale pentru a urca până la Maiestatea lui Dumnezeu, spre a se topi în văpaia vie a Iubirii, care este El.

Ce lucru bun e să fii copil! — Când un om solicită o favoare, e nevoie să-şi însoţească cererea cu o listă a meritelor sale.

   Când cel care cere e un copilaş — cum copiii nu au merite — , e de ajuns să spună: eu sunt fiul lui cutare.

   O, Doamne! — spune-I din toată inima! —, eu sunt… fiu al lui Dumnezeu!

Ai asistat la felul în care mulţumesc copiii? — Imită-i, spunând, cum îi spun şi ei lui Isus, la bine şi la rău: „Ce bun eşti! Ce bun!…“

   Enunţul acesta, bine simţit, este drum de copilărie, care te va conduce la pace, cu greutate şi măsură în râs şi lacrimi şi fără greutate şi fără măsură în Iubire.