Lista numerelor

Trebuie să avem convingerea că Dumnezeu este neîncetat lângă noi. — Trăim ca şi cum Domnul ar fi undeva, departe, unde strălucesc stelele şi nu ne gândim că întotdeauna este şi lângă noi.

   Şi este ca un Tată iubitor — ne iubeşte pe fiecare dintre noi mai mult decât toate mamele lumii îşi pot iubi copiii —, ajutându-ne, inspirându-ne, binecuvântându-ne… şi iertându-ne.

   De câte ori, oare, nu am descreţit fruntea părinţilor noştri spunându-le, după o năzbâtie: nu o să mai fac! — Poate chiar în ziua aceea greşim din nou… Şi tatăl nostru, cu asprime prefăcută în glas, cu chipul sever, ne dojeneşte…, în timp ce inima i se înduioşează, cunoscându-ne slăbiciunea, gândind: bietul copil, ce eforturi face să se poarte bine!

   E nevoie să ne pătrundem, să trăim preaplinul, de faptul că Domnul este Tată și cu adevărat Tatăl nostru, care este lângă noi şi în ceruri.

Sfânta lipsă de ruşine este o caracteristică a „vieţii copilăriei”. Pe copil nu-l frământă nimic. — Mizeriile, mizeriile lui fireşti, se pun în evidenţă simplu, chiar dacă toată lumea îl priveşte…

   Această lipsă de ruşine, transpusă în viaţa supranaturală aduce acest raţionament:laudă, dispreţ…: admiraţie, bătaie de joc…: onoare, dezonoare…: sănătate, boală…: bogăţie, sărăcie…; frumuseţe, urâţenie…

   Bine, dar ce importanţă au toate acestea?

Drum al copilăriei. — Abandonare de sine. — Copilărie spirituală. — Toate acestea nu sunt prostii, ci o puternică şi temeinică viaţă creştină.

Copii fiind, nu veţi avea necazuri: copiii uită imediat supărările şi se întorc la joaca lor obişnuită. — De aceea, o dată ce aţi renunţat, nu aveţi de ce să vă îngrijoraţi, căci vă veţi odihni în sânul Tatălui.

Copile, abandonarea de sine cere docilitate.