Lista numerelor

Planul de sfinţenie pe care ni-l cere Domnul, este determinat de aceste trei puncte:

   Sfânta intransigenţă, sfânta constrângere şi sfânta lipsă de ruşine.

Una este sfânta lipsă de ruşine şi altceva neruşinarea lumii.

Sfânta lipsă de ruşine este o caracteristică a „vieţii copilăriei”. Pe copil nu-l frământă nimic. — Mizeriile, mizeriile lui fireşti, se pun în evidenţă simplu, chiar dacă toată lumea îl priveşte…

   Această lipsă de ruşine, transpusă în viaţa supranaturală aduce acest raţionament: laudă, dispreţ…; admiraţie, bătaie de joc…; onoare, dezonoare…; sănătate, boală…; bogăţie, sărăcie…; frumuseţe, urâţenie…

   Bine, dar ce importanţă au toate acestea?

Să râzi de ceea ce e ridicol. — Să dispreţuieşti gura lumii. Să-L vezi şi să-L simţi pe Dumnezeu în tine însuţi şi în ceea ce te înconjoară.

   Astfel vei sfârşi prin a dobândi sfânta lipsă de ruşine de care ai nevoie pentru, — ah, ce paradox —, a trăi cu delicateţea bărbatului creştin.

Dacă ai această sfântă lipsă de ruşine, ce-ţi pasă de „ce s-a spus” sau de „ce se va spune”?

Convinge-te că ridicolul nu există pentru cine face ceea ce este mai bine.

Un om, un… bărbat transigent, l-ar condamna din nou la moarte pe Isus.

Transigenţa este semnul cert al aceluia ce nu deţine adevărul. — Când un om face concesii în privinţa idealului, onoarei sau credinţei, acest om este unul fără ideal, fără onoare şi fără credinţă.

Un om al lui Dumnezeu, încercat în luptă, argumenta astfel: Nu fac concesii? Bineînţeles! Căci sunt convins de adevărul idealului meu. În schimb, dumneavoastră sunteţi gata să cedaţi…: vi se pare că doi şi cu doi fac trei şi jumătate? — Nu?…nici din prietenie nu cedaţi asupra unui punct atât de neînsemnat?

   Atunci înseamnă că pentru prima oară v-aţi convins că deţineţi adevărul…şi aţi trecut de partea mea.

Sfânta intransigenţă nu înseamnă nestăpânire.

Fii intransigent când e vorba de doctrină şi de conduită. — Dar fii blând în privinţa formei. — Drug de oţel puternic, învelit în teacă vătuită.

   Fii intransigent, dar nu fi necioplit.

Această intransigenţă nu este o intransigenţă seacă: este „sfânta intransigenţă“.

   Să nu uităm că există, de asemenea, o „sfântă constrângere“.