Lista numerelor

Nu mă îndoiesc de cinstea ta. — Ştiu că lucrezi în prezenţa lui Dumnezeu. Dar, există un „dar“!: la acţiunile tale asistă sau pot asista oameni care judecă omeneşte… Şi trebuie să le dai un bun exemplu.

Studentule, formează-te în spirit de pietate temeinică şi activă, evidenţiază-te în studiu, fii însufleţit de o statornică dorinţă de apostolat profesional. — Şi eu îţi promit, ţinând cont de această vigoare în formarea religioasă şi ştiinţifică, că repede vei ajunge departe.

Foarte adâncă îţi este căderea! — Începe şi pune temeliile de la această adâncime. — Fii smerit. — „Cor contritum et humiliatum, Deus, non despicies“. — Nu va dispreţui Dumnezeu o inimă pocăită şi smerită.

Conducători!… Întăreşte-ţi voinţa pentru ca Dumnezeu să facă din tine un conducător. Nu vezi cum procedează blestematele societăţi secrete? Niciodată n-au câştigat masele. În văgăunile lor formează o mână de oameni-demoni care se agită şi răscoală mulţimile, scoţându-le din minţi, pentru a le face să-i urmeze, în prăpastia tuturor dezordinilor… şi în infern. — Ei poartă o sămânţă blestemată.

   Dacă vrei… vei purta Cuvântul lui Dumnezeu, de mii şi mii de ori binecuvântat, care nu poate da greş. Dacă eşti generos…de corespunzi prin sfinţenie personală, o vei dobândi pe a celorlalţi: domnia lui Cristos: ca „omnes cum Petro ad Jesum per Mariam“.

A goni, a goni!… A face, a face!… Febră, nebunie a mişcării… Uimitoare edificii materiale…

   Spiritualiceşte: scânduri de brad, stămburi ieftine, mucava revopsită … a goni!, a face! — Şi lume multă alergând: dus şi întors.

   Căci ei stăruie cu gândul la clipa de acum: „se află“ mereu „în prezent“. — Tu… trebuie să vezi lucrurile prin prisma eternităţii, „având în prezent“ sfârşitul şi trecutul…

   Linişte. — Pace. — Viaţă intensă interioară. Fără goană, fără nebunia schimbării locului, de unde ţi-e dat să trăieşti, ca o puternică maşină de electricitate spirituală, câtor oameni le vei da lumină şi energie!…, fără a-ţi pierde tăria şi lumina.

Tu eşti sarea , suflete de apostol. — „Bonum est sal“ — sarea este bună, se citeşte în Sfânta Evanghelie, „si autem sal evanuerit“ — dar dacă sarea devine searbădă…, nu serveşte la nimic, nici pământului, nici bălegarului; se aruncă, fiind inutilă.

   Tu eşti sarea, suflete de apostol. — Dar dacă devii searbăd…

Suflet de apostol: mai întâi, tu. — A spus Domnul prin gura Sfântului Matei: „Mulţi îmi vor spune în ziua judecăţii: Doamne!, Doamne!, nu am profeţit în numele tău, nu am alungat diavoli în numele tău şi nu am făcut atâtea minuni în numele tău? Atunci le voi răspunde: niciodată nu v-am cunoscut ca ai mei; depărtaţi-vă de la mine cei ce săvârşiţi fărădelegea“.

   Numai de nu s-ar întâmpla — cum spune Sfântul Paul — ca după ce am propovăduit altora, eu însumi să fiu respins.

Dacă vreţi să vă dăruiţi lui Dumnezeu în lume, înainte de a fi savanţi — ele nu au nevoie să fie savante: suficient să fie prudente — trebuie să fiţi spirituali, foarte uniţi cu Domnul prin rugăciune: trebuie să purtaţi o mantie invizibilă, care să acopere toate şi pe fiecare din simţurile şi potenţele voastre: rugăciune, rugăciune şi rugăciune; ispăşire, ispăşire şi iar ispăşire.

Trebuie să fii „om al lui Dumnezeu“, om de viaţă interioară, om de rugăciune şi de sacrificiu. — Apostolatul tău trebuie să fie o supraabundenţă a vieţii tale „pe dinăuntru“.

Degeaba te străduieşti în atâtea activităţi exterioare, dacă-ţi lipseşte Iubirea. — E ca şi cum ai coase cu un ac fără aţă.

   Ce păcat dacă până la urmă vei fi făcut apostolatul „tău“ şi nu al „Lui“!