Lista numerelor

Oamenii au o viziune plană, lipită de pământ, pe două dimensiuni. — Când vei trăi o viaţă supranaturală, vei dobândi de la Dumnezeu a treia dimensiune: înălţimea, şi odată cu ea, relieful, greutatea şi volumul.

Dacă pierzi sensul supranatural al vieţii tale, caritatea ta va deveni filantropie; puritatea, decenţă; mortificarea, prostie; penitența ta, bici; şi toate lucrările tale vor fi sterpe.

Tăcerea e ca portarul vieţii interioare.

Paradox: este mai accesibil să fii sfânt decât savant, dar este mai uşor să fii savant decât sfânt.

Să te distrezi. — Ai nevoie să te distrezi!… deschizând mult ochii pentru ca să intre bine în ei imaginile lucrurilor, sau închizându-i aproape, datorită miopiei tale…

   Închide-i de tot!: trăieşte viaţa interioară şi vei vedea, într-un colorit şi relief nebănuit, minunile unei lumi mai bune, unei lumi noi: şi vei fi în relaţie cu Dumnezeu… şi-ţi vei cunoaşte nimicnicia… şi te vei îndumnezei… cu o îndumnezeire care, apropiindu-te de Tatăl tău ceresc, te va înfrăţi mai mult cu fraţii tăi, oamenii.

Aspiraţie: Să fiu bun şi toţi ceilalţi mai buni ca mine.

Convertirea este un fapt de-o clipă. — Sfinţirea este operă de-o viaţă.

Nimic nu-i mai bun pe lume decât a fi în harul Domnului.

Puritatea intenţiei. — O vei avea mereu, dacă, mereu şi în toate, cauţi doar să-l mulţumeşti pe Dumnezeu.

Pătrunde în rănile lui Cristos cel răstignit. — Acolo vei învăţa să-ţi înfrânezi simţurile, vei avea viaţă interioară şi-i vei oferi Tatălui, neîncetat, durerile Domnului şi ale Mariei, ca să plăteşti pentru datoriile tale şi pentru toate datoriile oamenilor.

Nerăbdarea ta sfântă întru a-L sluji, nu îi este neplăcută lui Dumnezeu. — Dar va fi stearpă dacă nu e însoţită de o adevărată îmbunătăţire a conduitei tale zilnice.

Să te îndrepţi. — În fiecare zi câte puţin. — Aceasta este lucrarea ta perpetuă dacă într-adevăr vrei să devii sfânt.

Vezi ce profunzimi de milostivire are dreptatea lui Dumnezeu! — Căci în judecăţile umane, cel ce-şi mărturiseşte vina este pedepsit: şi în cea divină este iertat.

   Binecuvântat să fie sfântul sacrament al Penitenţei!

„Induimini Dominum Jesum Christum“ — îmbrăcaţi-vă în Domnul nostru Isus Cristos, le spunea Sfântul Paul romanilor. — În sacramentul Pocăinţei, acolo tu şi cu mine ne înveşmântăm în Isus Cristos şi în vrednicia Lui.

Războiul! Războiul are o finalitate supranaturală — îmi spui —, necunoscută pentru lume: războiul a fost dat pentru noi…

   — Războiul este cea mai mare piedică pentru un drum uşor. — Dar va trebui, până la urmă, să-l iubim, aşa cum călugărul trebuie să-şi iubească penitenţele.

Puterea numelui tău, Doamne! — Mi-am început scrisoarea, cum obişnuiesc: „Isus să mi te păzească“.

   — Şi mi se scrie: „Acel «Isus să mi te păzească» din scrisoarea dumneavoastră m-a ajutat deja să scap de un mare bucluc. Să vă păzească, El, pe toţi asemenea“.

„Pentru că Dumnezeu mă ajută cu obişnuita Lui generozitate, mă voi strădui să-i răspund «desăvârşindu-mi» purtările“, mi-ai spus. — Şi eu nu am avut nimic de adăugat.

Ţi-am scris, spunându-ţi: „Mă sprijin pe tine: vei vedea ce facem…!“ — Ce vom avea de făcut decât să ne sprijinim pe Celălalt?

Misionar. — Visezi să fii misionar. Vibrezi asemeni lui Xaveriu: şi vrei să cucereşti pentru Cristos un imperiu. — Japonia, China, India, Rusia…, popoarele reci din nordul Europei, sau America, sau Africa, sau Australia?

   — Aprinde aceste incendii în inima ta, această sete de suflete. Dar nu uita că eşti mai misionar „ascultând“. Departe, din punct de vedere geografic, de acele domenii de apostolat, lucrezi „aici“ şi „acolo“: nu-ţi simţi — ca şi Xaveriu — braţul obosit de a fi botezat atâţia oameni?

Îmi spui că da, că vrei. — Bine, dar vrei aşa cum un avar jinduieşte după aur, aşa cum o mamă îşi iubeşte copilul, cum un ambiţios doreşte onoruri sau cum un nefericit senzual îşi doreşte plăcerea?

   Nu? — Atunci nu vrei.

Câtă sârguinţă pun oamenii în treburile lor pământeşti! Iluzii de onoruri, ambiţie de îmbogăţire, preocupări senzuale. — Ei şi ele, bogaţi şi săraci, bătrâni şi oameni maturi şi tineri şi chiar copii: toţi la fel.

   Când tu şi eu vom pune aceeaşi sârguinţă în treburile sufletului nostru, vom avea o credinţă vie şi eficace: şi nu va exista piedică pe care să nu o învingem în opera noastră de apostolat.

Pentru tine, care eşti sportiv, ce bun argument este cel de Apostol! : „Nescitis quod ii qui in stadio currunt omnes quidem currunt, sed unus accipit bravium? Sic currite ut comprehendatis” — Nu ştiţi că cei care aleargă pe stadion, toţi aleargă, dar numai unul capătă premiul? Alergaţi, deci, în aşa fel ca să-l câştigaţi!.

Reculege-te. — Caută-l pe Dumnezeu în tine şi ascultă-L.

Încurajează acele gânduri nobile, acele dorinţe sfinte incipiente… — O scânteie poate da naştere unui foc mare.