Lista numerelor

Rugăciunea este temelia edificiului spiritual. — Rugăciunea este atotputernică.

Să te distrezi. — Ai nevoie să te distrezi!… deschizând mult ochii pentru ca să intre bine în ei imaginile lucrurilor, sau închizându-i aproape, datorită miopiei tale…

   Închide-i de tot!: trăieşte viaţa interioară şi vei vedea, într-un colorit şi relief nebănuit, minunile unei lumi mai bune, unei lumi noi: şi vei fi în relaţie cu Dumnezeu… şi-ţi vei cunoaşte nimicnicia… şi te vei îndumnezei… cu o îndumnezeire care, apropiindu-te de Tatăl tău ceresc, te va înfrăţi mai mult cu fraţii tăi, oamenii.

Nu se zăreau plantele, acoperite de zăpadă. — Şi plugarul, stăpânul câmpului, comentă cu bucurie: „acum ele cresc înăuntru“.

— M-am gândit la tine: la inactivitatea ta silită…

— Spune-mi: creşti, de asemenea, „înăuntru“?

„Nu poţi fi şi rădăcină şi coroană, decât numai dacă eşti sevă, spirit, ceva ce trăieşte pe dinăuntru.“

   — Prietenul care ţi-a scris aceste cuvinte, ştia că ai ambiţii nobile. — Şi ţi-a arătat drumul: discreţia, sacrificiul, viaţa lăuntrică!

Evenimentele publice ţi-au impus o izolare voită, care din cauza circumstanţelor poate să fie mai rea decât o temniţă. — Ai suferit o eclipsă de personalitate.

   Nu-ţi mai găseşti câmp de acţiune: egoisme, curiozităţi, neînţelegeri şi şoapte. — Bine; şi ce? Uiţi prea libera ta voinţă şi puterea ta de „copil“? — Lipsa de frunze şi de flori (de acţiune externă) nu exclude înmulţirea şi acţiunea rădăcinilor (viaţa interioară).

   Munceşte: direcţia lucrurilor se va schimba şi tu vei da mai multe roade şi mai gustoase decât ieri.

A goni, a goni!… A face, a face!… Febră, nebunie a mişcării… Uimitoare edificii materiale…

   Spiritualiceşte: scânduri de brad, stămburi ieftine, mucava revopsită … a goni!, a face! — Şi lume multă alergând: dus şi întors.

   Căci ei stăruie cu gândul la clipa de acum: „se află“ mereu „în prezent“. — Tu… trebuie să vezi lucrurile prin prisma eternităţii, „având în prezent“ sfârşitul şi trecutul…

   Linişte. — Pace. — Viaţă intensă interioară. Fără goană, fără nebunia schimbării locului, de unde ţi-e dat să trăieşti, ca o puternică maşină de electricitate spirituală, câtor oameni le vei da lumină şi energie!…, fără a-ţi pierde tăria şi lumina.