Lista numerelor

Nu te învingi, nu eşti mortificat, pentru că eşti trufaş. — Zici că duci o viaţă de pocăinţă? Nu uita că trufia e compatibilă cu chinuri… — Mai multe argumente: mâhnirea ta, după fiecare cădere, după fiecare lipsă de generozitate, este durere sau necazul de a te vedea atât de mic şi de neputincios? — Cât de departe eşti de Isus, dacă nu eşti smerit…, chiar dacă mortificările tale fac să înflorească zilnic noi trandafiri!

Mâhnire. Frământare. Nu mă miră: este norul de praf pe care l-a ridicat căderea ta. Dar ajunge!: Oare suflarea harului nu a dus departe acest nor?

   Apoi, mâhnirea ta — dacă nu o respingi — ar putea prea bine să fie învelişul orgoliului tău. — Te credeai desăvârşit şi impecabil?

Îţi interzic să te mai gândeşti la acest lucru. — În schimb, binecuvântează-L pe Dumnezeu, care i-a redat sufletului tău viaţa.

Nu te mai gândi la căderea ta. — Acest gând, pe lângă faptul că este ca o lespede ce te acoperă şi striveşte, va fi lesne prilej de imediate ispite. Cristos te-a iertat: uită de omul vechi!

Nu te descuraja. — Te-am văzut luptând…: înfrângerea ta de azi este antrenament pentru victoria definitivă.

Te-ai purtat bine…, deşi ai căzut atât de adânc. — Te-ai purtat bine, pentru că te-ai umilit, pentru că te ai îndreptat, pentru că te-ai umplut de speranţă, iar speranţa ţi-a adus din nou Iubirea. — Nu fă figura asta de mirare prostească: te-ai purtat bine! — Te-ai ridicat de la pământ: „surge“, a răsunat din nou glasul puternic, „et ambula“: acum, la treabă!

Împărtăşeşte-te. — Nu e lipsă de respect. — Împărtăşeşte-te chiar astăzi, când ai reuşit să te rupi de acea legătură.

   — Ai uitat ce a spus Isus: medicul nu este pentru cei sănătoşi, ci pentru cei bolnavi?

Altă cădere… şi ce cădere!… Să disperi? Nu: să te smereşti şi să alergi, cu ajutorul Mariei, Maica ta, la Dragostea Milostivă a lui Isus. — Spune un „miserere“ şi sus inima! — Apoi reîncepe.

Foarte adâncă îţi este căderea! — Începe şi pune temeliile de la această adâncime. — Fii smerit. — „Cor contritum et humiliatum, Deus, non despicies“. — Nu va dispreţui Dumnezeu o inimă pocăită şi smerită.

Nu dispera niciodată. Mort şi aproape putrezit era Lazăr :”Jam foetet, quatriduanus est enim” — miroase, pentru că este îngropat de patru zile, îi spune Marta lui Isus.

   Dacă dai ascultare inspiraţiei lui Dumnezeu şi o urmezi — „Lazare, veni foras!“ — Lazăre, ieşi afară! —, te vei întoarce la Viaţă.

Copile, oferă-I în fiecare zi… chiar şi slăbiciunile tale.

Nu dori să fii mare. — Copil, întotdeauna copil, chiar dacă mori de bătrâneţe. — Când un copil se împiedică şi cade, nimeni nu e surprins…: tatăl lui se grăbeşte să-l ridice.

   Când cel ce se împiedică şi cade e adult, prima reacţie e de a râde. — Uneori, după ce trece această primă ieşire, ridicolul face loc milei. — Dar cei mari trebuie să se ridice singuri.

   Trista ta experienţă cotidiană e plină de piedici şi de căderi. Ce s-ar întâmpla cu tine dacă nu ai deveni pe zi ce trece mai copil?

   Nu dori să fii mare. — Copil, iar de te împiedici, te va ridica mâna Tatălui tău Dumnezeu.