Lista numerelor

Îngroapă prin pocăinţă, în săpătura adâncă pe care o va deschide umilinţa ta, neglijenţele, ofensele şi păcatele tale. — La fel îngroapă ţăranul, la picioarele copacului care le-a produs, fructe putrezite, vreascuri şi frunze trecute. — Şi ceea ce era sterp, mai mult, ceea ce era dăunător, contribuie eficient la o nouă rodnicie.

   Învaţă să scoţi, din căderi un imbold: din moarte, viaţă.

Trebuie să avem convingerea că Dumnezeu este neîncetat lângă noi. — Trăim ca şi cum Domnul ar fi undeva, departe, unde strălucesc stelele şi nu ne gândim că întotdeauna este şi lângă noi.

   Şi este ca un Tată iubitor — ne iubeşte pe fiecare dintre noi mai mult decât toate mamele lumii îşi pot iubi copiii —, ajutându-ne, inspirându-ne, binecuvântându-ne… şi iertându-ne.

   De câte ori, oare, nu am descreţit fruntea părinţilor noştri spunându-le, după o năzbâtie: nu o să mai fac! — Poate chiar în ziua aceea greşim din nou… Şi tatăl nostru, cu asprime prefăcută în glas, cu chipul sever, ne dojeneşte…, în timp ce inima i se înduioşează, cunoscându-ne slăbiciunea, gândind: bietul copil, ce eforturi face să se poarte bine!

   E nevoie să ne pătrundem, să trăim preaplinul, de faptul că Domnul este Tată și cu adevărat Tatăl nostru, care este lângă noi şi în ceruri.

Vezi ce profunzimi de milostivire are dreptatea lui Dumnezeu! — Căci în judecăţile umane, cel ce-şi mărturiseşte vina este pedepsit: şi în cea divină este iertat.

   Binecuvântat să fie sfântul sacrament al Penitenţei!

„Induimini Dominum Jesum Christum“ — îmbrăcaţi-vă în Domnul nostru Isus Cristos, le spunea Sfântul Paul romanilor. — În sacramentul Pocăinţei, acolo tu şi cu mine ne înveşmântăm în Isus Cristos şi în vrednicia Lui.

Forţează-te, dacă este nevoie, să-i ierţi întotdeauna din prima clipă pe cei ce insultă, căci oricât de mare ar fi prejudiciul sau ofensa care ţi se aduc, Dumnezeu mai mult ţi-a iertat ţie.

E adevărat: acea persoană s-a purtat rău cu tine. — Dar tu, nu te-ai purtat şi mai rău cu Dumnezeu?

Eşti plin de mizerii. — Pe zi ce trece, le vezi mai desluşit. — Dar să nu te sperie. — El ştie bine că nu poţi da roade mai multe.

   Din pricina căderilor tale fără de voie — căderi de copil — Dumnezeu Tatăl va avea mai mare grijă, iar Maria, Maica ta, nu te va lăsa din mâna ei iubitoare: profită şi, când zilnic Domnul te ridică de la pământ, îmbrăţişează-L cu toate puterile şi pune-ţi capul mizerabil pe pieptul Lui deschis, pentru ca bătăile preaprietenoasei Sale Inimi, până la urmă să te „înnebunească“.

Această descurajare pe care ţi-o produc lipsa ta de generozitate, căderile tale, dările tale înapoi — poate, doar aparente — îţi dă impresia de multe ori că ai sfărâmat ceva cu valoare ridicată (sfinţirea ta).

   Nu te îngrijora: transpune în viaţa supranaturală modalitatea discretă pe care o întrebuinţează copiii simpli pentru a rezolva conflicte asemănătoare.

   Au spart — aproape întotdeauna din slăbiciune — un obiect foarte preţuit de tatăl lor. — Le pare rău, poate plâng, dar se duc să-şi aline mâhnirea împreună cu stăpânul obiectului distrus din pricina stângăciei lor…, iar tatăl uită valoarea — chiar dacă e mare — a obiectului distrus şi, plin de duioşie, nu numai că iartă, dar îl şi mângâie şi îmbărbătează pe micuţ. — Învaţă.

Te îndepărtaseşi de drum şi nu te întorceai căci îţi era ruşine. — E mai logic să te ruşinezi pentru că nu te-ai corectat.