Lista numerelor

Copiii… cum se străduiesc să ei se poarte cu demnitate atunci când părinţii lor sunt de faţă!

   Şi fiii de regi, în faţa tatălui lor, regele, cum se străduiesc să păstreze demnitatea regală!

   Şi tu… nu ştii oare că te afli mereu în faţa Marelui Rege, Tatăl tău, Dumnezeu?

Trebuie să avem convingerea că Dumnezeu este neîncetat lângă noi. — Trăim ca şi cum Domnul ar fi undeva, departe, unde strălucesc stelele şi nu ne gândim că întotdeauna este şi lângă noi.

   Şi este ca un Tată iubitor — ne iubeşte pe fiecare dintre noi mai mult decât toate mamele lumii îşi pot iubi copiii —, ajutându-ne, inspirându-ne, binecuvântându-ne… şi iertându-ne.

   De câte ori, oare, nu am descreţit fruntea părinţilor noştri spunându-le, după o năzbâtie: nu o să mai fac! — Poate chiar în ziua aceea greşim din nou… Şi tatăl nostru, cu asprime prefăcută în glas, cu chipul sever, ne dojeneşte…, în timp ce inima i se înduioşează, cunoscându-ne slăbiciunea, gândind: bietul copil, ce eforturi face să se poarte bine!

   E nevoie să ne pătrundem, să trăim preaplinul, de faptul că Domnul este Tată și cu adevărat Tatăl nostru, care este lângă noi şi în ceruri.

„Părinte — îmi spunea flăcăiandrul acela (ce s-o fi ales de el?), bun student de la Centrală — , mă gândeam la ce mi-aţi spus dumneavoastră… că sunt fiu al lui Dumnezeu! Şi m-am surprins mergând pe stradă cu corpul «îngâmfat» şi mândru pe dinăuntru… fiu al lui Dumnezeu!“

   L-am sfătuit, stăpân pe conştiinţă, să-şi cultive „mândria“.

Copile, oferă-I în fiecare zi… chiar şi slăbiciunile tale.

Copil bun, spune-i lui Isus de multe ori pe zi: te iubesc, te iubesc, te iubesc…

Munca îţi copleşeşte trupul şi nu te poţi ruga. Te afli mereu în prezenţa Tatălui tău. Dacă nu-I vorbeşti, priveşte-L din când în când ca copil micuţ… şi El îţi va surâde.

Voinţa noastră, cu ajutorul harului, e atotputernică înaintea lui Dumnezeu. — Astfel, privind toate păcatele faţă de Domnul, dacă-i spunem lui Isus, cu voinţă eficientă, mergând cu tramvaiul, de exemplu: „Dumnezeul meu, aş vrea să fac tot atâtea acte de iubire şi de ispăşire, de câte ori se învârte fiecare roată a acestui vagon“, chiar în aceeaşi clipă, înaintea lui Isus, în mod real l-am iubit şi am ispăşit aşa cum ne-a fost dorinţa.

   Această „copilărie” nu este decât copilăria spirituală: este eternul dialog dintre copilul nevinovat şi tatăl nebun după fiul lui:

   — Cât mă iubeşti? Spune! — Şi micuţul silabiseşte: „Mult, de mi-li-oa-ne!“

Dacă duci „viaţa de copilărie“ având în vedere că eşti copil, trebuie să fii lacom spiritual. — Aminteşte-ţi, ca şi cei de o vârstă cu tine, de lucrurile bune pe care le păstrează Maica ta.

   Şi asta de mai multe ori pe zi. — E o chestiune de secunde… Maria… Isus… Tabernacolul… Împărtăşania… Iubirea… suferinţa… sufletele binecuvântate din purgatoriu… cei ce luptă: Papa, preoţii… credincioşii… sufletul tău… sufletele alor tăi… Îngerii Păzitori… păcătoşii…