Lista numerelor

Acele cuvinte din rugăciune, care te-au rănit, înregistrează-le în memorie şi spune-ți-le în tihnă de mai multe ori de-a lungul zilei.

Mi-ai spus cândva că eşti asemenea unui ceasornic stricat, care bate în contratimp: că eşti rece, uscat şi arid în timpul rugăciunii; şi în schimb, când te aştepţi mai puţin, pe stradă, în toiul preocupărilor zilnice, în larma şi agitaţia oraşului, sau în liniştea laborioasă a muncii profesionale, te surprinzi rugându-te… În contratimp? Desigur; dar nu irosi aceste bătăi ale orologiului tău. — Duhul suflă unde vrea.

Obişnuieşte-te să-ţi înalţi inima la Dumnezeu, în rugăciune de mulţumire, de multe ori pe zi. — Pentru că îţi dăruie una şi alta. — Pentru că ai fost dispreţuit. — Pentru că nu ai cele de trebuinţă, sau pentru că le ai.

   Pentru că a făcut-o atât de frumoasă pe Mama sa, care este şi Mama ta. — Pentru că a creat soarele şi luna şi acel animal şi acea plantă. — Pentru că l-a făcut pe acel om cu darul vorbirii, iar pe tine te-a făcut greoi la vorbă…

   Adu-i mulţumire pentru toate, pentru că toate sunt bune.

Un suflet iubitor de rugăciune spunea: în intenţiile noastre, Isus să ne fie finalitatea; în sentimente să ne fie Iubirea; în cuvânt să ne fie subiectul; în acţiuni să ne fie modelul.

Oamenii au o viziune plană, lipită de pământ, pe două dimensiuni. — Când vei trăi o viaţă supranaturală, vei dobândi de la Dumnezeu a treia dimensiune: înălţimea, şi odată cu ea, relieful, greutatea şi volumul.

Să te distrezi. — Ai nevoie să te distrezi!… deschizând mult ochii pentru ca să intre bine în ei imaginile lucrurilor, sau închizându-i aproape, datorită miopiei tale…

   Închide-i de tot!: trăieşte viaţa interioară şi vei vedea, într-un colorit şi relief nebănuit, minunile unei lumi mai bune, unei lumi noi: şi vei fi în relaţie cu Dumnezeu… şi-ţi vei cunoaşte nimicnicia… şi te vei îndumnezei… cu o îndumnezeire care, apropiindu-te de Tatăl tău ceresc, te va înfrăţi mai mult cu fraţii tăi, oamenii.

Ai asistat la felul în care mulţumesc copiii? — Imită-i, spunând, cum îi spun şi ei lui Isus, la bine şi la rău: „Ce bun eşti! Ce bun!…“

   Enunţul acesta, bine simţit, este drum de copilărie, care te va conduce la pace, cu greutate şi măsură în râs şi lacrimi şi fără greutate şi fără măsură în Iubire.