Lista numerelor

Fiule, prin propriile tale puteri nu poţi face nimic pe plan supranatural; dar dacă te faci instrumentul lui Dumnezeu, vei putea totul, căci, în bunătatea sa, El vrea să utilizeze instrumente neajutorate ca tine, ca mine.

În fața aparentei nerodnicii a apostolatului tău, te simți asaltat de semnele premergătoare unui val de descurajare pe care credința ta îl respinge cu fermintate… Dar îți dai în același timp seama că ai nevoie de mai multă credință, de o credință mai smerită, mai vie și mai activa.

Tu, care nu visezi decât mântuirea sufletelor, trebuie să strigi ca tatăl acelui tânăr bolnav, posedat de diavol: „Domine adiuva incredulitatem meam!“ — Doamne, vino în ajutorul necredinței mele!

Să n-ai nici o îndoială: minunea se va repeta!

Dacă stărui în rugăciuni cu o „perseverență proprie“, Domnul Dumnezeul nostru îți va dărui mijloacele de care ai nevoie ca să fii mai eficient și să răspândești în lume împărăția sa.

— Dar este necesar să rămâi fidel: cere-o, cere-o… Sau crezi că deja o faci?

Dacă munca ta îți apare astăzi sterilă, nu te îngrijora. Semănăturile nu se pierd când sunt pline de sfințenie. Alții vor culege roadele.

Spiritul de sărăcie, de desprindere de bunurile pământești contribuie la eficacitatea apostolatului.

Falsa caritate aceea care aduce prejudiciu eficacității divine a apostolatului.

Dacă asculți de impulsurile harului, vei aduce roade bune: roade durabile pentru gloria lui Dumnezeu.

— A fi sfânt presupune a fi eficient, chiar dacă sfântul nu ajunge să-și atingă cu degetul, nici să-și vadă eficiența.

„Qui sunt isti, qui ut nubes volant, et quasi columbae ad fenestras suas?“ — cine sunt aceștia care zboară ca norii, ca porumbeii spre cuiburile lor? — întreabă Profetul. Și un autor comentează: „norii își au originea în mare și în râuri, și după o cursă mai mult sau mai puțin îndelungată revin la izvor“. Iar eu adaug: este ceea ce trebuie să fii tu, un nor ce face să rodească lumea, făcând-o să trăiască din viața lui Cristos… Aceste ape divine scaldă, îmbibându-le, măruntaiele pământului și în loc să fie murdărite, se vor filtra trecând prin atâtea impurități și vor țâșni în izvoare curate, care vor deveni râuri și fluvii imense, capabile să astâmpere setea omenirii. — Retrage-te apoi în Marea ta imensă, în Dumnezeul tău, știind că alte fructe se vor coace neîncetat datorită irigării supranaturale a apostolatului tău, datorită fecundității apelor lui Dumnezeu, care vor curge până la sfârșitul timpurilor.

Se pot pierde, uneori, cincizeci la sută din strădanii în lupte interne, care nu au alt fundament decât lipsa de caritate, discuțiile inutile și bârfelile dintre frați. Pe de altă parte, douăzeci și cinci la sută se pierd în construcția unor clădiri care nu sunt necesare pentru apostolat. Să nu fim niciodată de acord cu bârfelile și nici să ne pierdem timpul cu construirea atâtor case. În felul acesta toți vor fi sută la sută apostoli.

„Dominus dabit benignitatem suam et terra nostra dabit fructum suum“ — Domnul Își va da binecuvântarea și pământul nostru va produce rodul său.

— Da, această binecuvântare este la originea oricărui rod bun; este ca climatul necesar pentru ca, în lumea noastră, să putem cultiva sfinți, bărbați și femei ai lui Dumnezeu.

„Dominus dabit benignitatem“ — Domnul Își va da binecuvântarea. — Dar ia aminte, El așteaptă rodul pe care-l vom da — tu și eu. Și nu un rod neînsemnat, mărunt, pentru că nu vom fi știut să ne dăruim. El așteaptă roade bogate, deoarece ne copleșește cu binecuvântări.

Tu îți concepi vocația în felul acelor învelișuri care cuprind în ele sămânța. Momentul ieșirii spre lumină va veni odată cu numeroasele înrădăcinări.

În clipele de durută generală, când ceri Domnului „sufletele“, este ca și cum El nu te-ar auzi, ca și cum ar rămâne surd la chemările tale. Ajungi chiar să crezi că munca ta apostolică este zadarnică.

— Nu te îngrijora! Continuă munca cu aceeași bucurie, cu același entuziasm, cu același elan.

— Da-mi voie să insist: când lucrezi pentru Dumnezeu, nimic nu rămâne fără roade.