Lista numerelor

Copii ai lui Dumnezeu. — Purtători ai singurei făclii ce poate ilumina căile pământene ale sufletelor, ai unicei flăcări nicicând întunecată cu umbre, penumbre sau alte obscurități.

— Domnul se slujește de noi ca de niște făclii, pentru ca lumina aceasta să lumineze…, de noi depinde să fie nenumărați cei care nu rămân în întuneric, ci care merg căile ce duc spre viața eternă.

Cu bucurie, Doamne, ne găsim în mâna ta rănită. Strânge-ne! Strânge-ne cu putere: să lăsăm la o parte, toată mizeria noastră pământeană! Ca să purificăm, să ne înflăcărăm și să ne simțim tot mai aproape de Tine!

— Și apoi, azvârle-ne departe, foarte departe, insuflându-ne dorința de a strânge roadele, de a face din Iubire pentru Tine semănători din ce în ce mai rodnice.

Un val murdar și putred — roșu și verde — tinde să inunde pământul, azvârlând saliva sa imundă pe Crucea Mântuitorului…

Iar El, El vrea ca din sufletele noastre să țâșnească un alt val, un val imaculat și puternic, ca mâna cea dreaptă a Domnului Cristos, și asemeni lui să distrugă prin puritatea sa putregaiul oricărui materialism, să neutralizeze putreziciunea care a invadat globul. Și aceasta este, printre altele, sarcina fiilor lui Dumnezeu.

Este trist să vedem că după două mii de ani există în lume atât de puțini oameni care își spun creștini! Ce durere, de asemenea, că printre cei ce se proclamă creștini sunt atât de puțini care întrupează în viața adevăra învățătura a lui Isus Cristos. Merită ca în privința aceasta să ne punem în joc toată viața! Să lucrăm, să suferim, din Iubire, ca să ducem la capăt planurile lui Dumnezeu! Pentru a fi corăscumpărători!

O Isuse… întărește sufletele noastre! Netezește calea! Și mai ales revarsă-ți Iubirea: fă din noi văpăi dogorâtoare, care să înflăcăreze pământul cu focul divin pe care ai venit să ni-l aduci.

Dacă ai fost ales, chemat de Iubirea de Dumnezeu ca să-L urmezi, ai obligația să răspunzi la aceasta… și ai de asemenea datoria, nu mai puțin importantă, de a-i călăuzi pe frații tăi, oamenii, de a contribui la sfințenia lor și de a-i aduce pe drumul cel bun.

Noi creștinii, tineri în spirit, culegem minunatul tezaur al Evanghelii — tezaur mereu nou — ca s-o face să ajungă în cele patru colțuri ale pământului.

Trebuie ca să te convingi că dat fiind faptul că Dumnezeu te iubește, că te ascultă, că-ți promite mărirea veșnică, ocrotit cum ești de mâna atotputernică a Tatălui din Cer, dacă vrei poți să devii puternic și gata să duci pretutindeni mărturie despre minunata, veridica sa doctrină.

Puterea de a face minuni! Câte suflete moarte și chiar câte suflete putrezite vei învia dacă Îl lași pe Cristos să acționeze în tine.

În acel timp, povestesc Evangheliile, trecea Domnul și bolnavii Îl chemau și-L căutau. Cristos continuă să treacă și acum prin intermediul vieții tale de creștin și, dacă-L vei urma, cât de numeroși vor fi cei care-L vor cunoaște, care-L vor chema, îi vor cere ajutorul și cât de mulți vor fi ochii ce se vor deschide la minunata lumină a harului!

Niciodată nu putem să ne însușim puterea lui Isus când El trece printre noi. Domnul trece și ne transformă sufletele când ne strângem în jurul Lui ca o singură inimă, un singur mod de a privi, cu aceeași dorință de a fi buni creștini. Dar cel care este acolo nu ești tu, nici eu, ci El. Este Cristos care trece!

— Apoi el rămâne să locuiască în inimile noastre — în a ta și în a mea! — și în tabernacolele noastre.

— Isus este cel care trece, Isus este cel care rămâne. Este aici, în tine, în fiecare dintre voi și în mine.

Ție, care te plângi că ești singur, că mediul îți e ostil, observă aceasta: Isus Cristos, bunul Samaritean, strânge pe fiecare din copiii săi, ca pe un bob de grâu, iar mâna sa străpunsă, ne inundă cu Sângele Lui, ne purifică, ne spală, ne îmbată!… Și apoi ne aruncă generos în lume, unul câte unul: căci grâul nu se seamă vărsând un sac, ci grăunte cu grăunte.

Afirmi că vrei să fii un apostol al lui Cristos.

— Mă bucur mult să te aud spunând-o. Rog pe Domnul să te îndemne la perseverenţă. Și ține minte că vorbele, gândul, inima noastră nu trebuie să poarte altceva decât cea a sufletelor; să nu se intereseze decât de ceea ce, într-un fel sau altul, este în legătură cu Dumnezeu; sau care, măcar, nu te îndepărtează de El.