Lista numerelor

Trebuie să cultivăm în sufletul nostru o autentică oroare de păcat. Doamne – repetă cu inima plină de remușcări – fie să nu te mai supăr! Dar nu te speria dacă resimţi greutatea acestui biet trup şi a pasiunilor omeneşti: ar fi o prostie şi o naivitate copilărească să-ţi dai seama acum că „aceasta” există. Nimicnicia ta nu trebuie să fie un obstacol, ci un imbold să te unești mai mult cu Dumnezeu, să Îl cauți cu perseverenţă, pentru că El ne purifică.

Cât îl face să sufere pe Domnul inconştienţa acestei mulţimi de bărbaţi şi de femei care nu se străduiesc să evite în mod deliberat păcatele lesne iertătoare. Este normal – gândesc și se justifică ei – căci toţi cădem în aceste greşeli.

Ascultă-mă cu atenție: cea mai mare parte din acea mulțime care L-a condamnat pe Cristos şi L-a omorât a început doar prin a striga – ca şi ceilalţi! – și a urca spre Grădina Măslinilor – cu ceilalţi…

În cele din urmă, împinși şi ei de ce făceau „toţi”, nu au ştiut cum sau nu au mai vrut să dea înapoi… şi L-au răstignit pe Isus!

– Acum, după douăzeci de secole, tot nu am învăţat nimic.

«Felix culpa» – cântă Biserica… Binecuvântată să fie greşeala ta – îţi repet la ureche – dacă ţi-a servit ca să nu cazi din nou şi ca să îl înţelegi și să îl ajuți mai bine pe aproapele tău, care nu este dintr-o sămânţă mai proastă decât tine.

Iubeşte-ţi patria: patriotismul este o virtute creştină. Dar dacă patriotismul se transformă într-un naţionalism care te face să priveşti cu răceală, cu dispreţ – fără milă creștină, nici dreptate – alte naţiuni, acesta este un păcat.

„Atâta timp cât nu mă fac să păcătuiesc!” – Puternic comentariu al acelei biete creaturi, aproape doborâtă, în viaţa ei personală şi în aspiraţiile ei de om şi de creştin, de inamici puternici.

– Meditează şi învaţă: atâta timp cât nu mă fac să păcătuiesc!

De îndată ce admiţi, voit, un dialog, tentaţia îndepărtează liniștea din suflet, la fel cum consimțământul la necurăție distruge harul.

A urmat calea necurăției, cu tot trupul său…, şi cu tot sufletul său. – Încetul cu încetul, credinţa lui s-a estompat…, cu toate că este perfect conştient că nu este o problemă de credinţă.

Da, cere iertare și fă mare penitență pentru actele necurate ale vieţii tale trecute, dar nu dori să ţi le aminteşti.

Numai infernul este pedeapsa păcatului. Moartea şi judecata nu sunt decât consecinţe, de care nu se tem cei care trăiesc în stare de har al lui Dumnezeu.

Caută un refugiu în Sfânta Fecioară, Maica Bunului Sfat, pentru ca să nu iasă din gura ta niciodată vreo ofensă la adresa lui Dumnezeu.

Când ne facem meditaţia, Patimile lui Cristos ies din cadrul rece al istoriei sau al unei pioase consideraţii, pentru a ni se arăta în faţa ochilor, cumplite, copleşitoare, crude, sângeroase… pline de Dragoste.

– Şi, atunci, simțim că păcatul nu se reduce la o mică „greşeală de ortografie”, ci înseamnă crucificare, a zdrobi cu lovituri de ciocan mâinile şi picioarele Fiului lui Dumnezeu şi a face să I se sfâșie inima.