Lista numerelor

Dăruirea de sine este primul pas pe calea sacrificiului, a bucuriei, a dragostei, a unirii cu Dumnezeu. – Și astfel, întreaga viaţă se umple de o binecuvântată nebunie care descoperă fericirea acolo unde logica omenească nu vede decât negare, suferinţă, durere.

Pentru că se pare că nu reușești să pornești pe acest drum, gândește-te la ce mi-a scris unul dintre frații tăi: „e nevoie de un efort, dar odată «hotărârea» luată, ce suspin de fericire când pășești ferm pe cale!”

Aceste zile – îmi spuneai tu – au fost cele mai fericite din viața mea. Şi ţi-am răspuns, fără ezitare: pentru că ai „trăit” cu ceva mai multă dăruire decât de obicei.

Chemarea Domnului – vocaţia – se prezintă întotdeauna astfel: „Dacă cineva vrea să mă urmeze, să se renege pe el însuşi, să-şi ia Crucea şi să vină după mine”.

Da, vocaţia cere renunţare, sacrificiu. Dar cât de dulce devine acest sacrificiu – «gaudium cum pace», bucurie și pace –, dacă această renunţare este totală!

Cu cât vei fi mai generos față de Dumnezeu, cu atât vei fi mai fericit.

Ai întinerit: observi într-adevăr că frecventarea lui Dumnezeu te-a readus în scurt timp în epoca simplă şi fericită a tinereţii tale şi chiar la siguranţa şi la bucuria – fără infantilism – a copilăriei spirituale… Te uiţi în jurul tău şi constaţi că acelaşi lucru li se întâmplă şi celorlalţi: anii s-au scurs de când l-au întâlnit pe Domnul Nostru şi, pe măsură ce se maturizează, în ei se întăresc o tinereţe şi o bucurie de neşters. Nu se cred tineri: sunt tineri şi veseli! Această realitate a vieţii interioare atrage, confirmă şi subjugă sufletele. Mulţumeşte în fiecare zi «Deum cui laetificat iuventutem» – lui Dumnezeu care umple de bucurie tinereţea ta.

Harul lui Dumnezeu nu îţi lipseşte, în consecinţă, dacă îi răspunzi, trebuie să fii sigur de tine.

Succesul nu depinde decât de tine: forţa ta şi buna ta dispoziţie – unite cu acest har – vor fi un motiv mai mult decât suficient pentru a-ţi da optimismul celui care este sigur de victorie.

Poate că ieri erai una dintre acele persoane dezamăgite în iluziile sale, decepţionate în ambiţiile lor omeneşti. Astăzi, de când El s-a amestecat în viaţa ta – îţi mulţumesc, Dumnezeul meu! – râzi şi cânţi şi aduci surâsul, Dragostea şi fericirea peste tot pe unde te duci.

Mulţumeşte-i lui Dumnezeu pentru că ești fericit, plin de o bucurie profundă care nu știe să fie zgomotoasă.

Cu Dumnezeu, mă gândeam, fiecare zi îmi pare mai atrăgătoare.

Trăiesc „picătură cu picătură”, într-o zi găsesc un oarecare amănunt, magnific; în alta, descopăr o panoramă pe care nu o remarcasem înainte… Dacă va continua aşa, nu știu ce se va întâmpla cu timpul.

Apoi, am constatat că El mă asigura: în fiecare zi, bucuria ta va fi mai mare pentru că te vei cufunda din ce în ce mai adânc în această aventură divină, această foarte mare „încurcătură” în care te-am amestecat. Şi vei vedea că Eu nu te părăsesc.

Bucuria este consecinţa dăruirii de sine. Se confirmă cu fiecare apăsare a pompei.

Câtă bucurie imuabilă îți provoacă faptul că te-ai dăruit lui Dumnezeu! Și câtă înfrigurare, ce dorință ca toți să participe la bucuria ta!