Lista numerelor

Momentul grelei încercări a sosit pentru el şi a venit să te caute profund îndurerat.

– Îţi aminteşti? Pentru el, prietenul care-ţi dădea sfaturi „prudente”, felul tău de a acţiona nu era decât utopie, fructul unei deformări a ideilor, a unei captări a voinței şi… alte asemenea „subtilităţi”.

– „Această dăruire de sine către Dumnezeu – îşi dădea el importanţă – este o exacerbare anormală a sentimentului religios”. Şi urmând biata lui logică, îşi închipuia că între familia ta şi tine s-a strecurat un străin: Cristos.

Acum a înţeles ceea ce îi repetai atât de des: Cristos nu desparte niciodată sufletele.

Câtă compătimire îţi inspiră… ai vrea să le strigi că își pierd timpul… De ce sunt oare atât de orbi şi nu văd ceea ce tu –un mizerabil – ai văzut? De ce nu ar prefera ceea ce este mai bun? – Roagă-te și mortifică-te, şi apoi – ai obligaţia aceasta – trezeşte-i, unul câte unul, explicându le – tot unul câte unul – că, asemenea ţie, ei pot descoperi un drum sfânt, fără să părăsească locul pe care îl ocupă în societate.

Când te avânţi în apostolat, fii convins că este întotdeauna vorba despre a-i face pe oameni fericiţi, foarte fericiţi. Adevărul este nedespărţit de bucuria autentică.

O reţetă eficace pentru spiritul tău apostolic: a face planuri precise, nu de la o săptămână la alta, ci de astăzi pe mâine şi de acum pentru imediat după aceea.

Câteodată nu vor să înţeleagă: ca și cum ar fi orbiți… Dar altă dată tu eşti acela care nu a reuşit să se facă înţeles: corectează-te.

Cu harul lui Dumnezeu şi o formare bună, te poţi face înţeles într-un mediu de neciopliți… – Ei te vor urmări cu greu, dacă nu ai „darul limbilor”: capacitatea şi străduinţa de a ajunge la inteligența lor.

În fiecare zi „nebunia” ta crește… –Se observă din siguranţa şi îndrăzneala formidabile, pe care ți le dau faptul că știi că lucrezi pentru Cristos.

– Sfânta Scriptură a spus-o: «vir fidelis, multum laudabitur» – omul credincios merită laudele tuturor.

Violenţa nu este un bun sistem pentru a convinge… și cu atât mai puțin în apostolat.

Pentru tine, care eşti încă tânăr şi care te-ai angajat acum pe acest drum, un sfat: aşa cum Dumnezeu merită totul, încearcă să te distingi din punct de vedere profesional, pentru a putea, apoi, să răspândeşti ideile tale cu mai multă eficiență.

Acolo unde nu ajunge inteligența, roagă-te să dobândești o sfântă ingeniozitate, pentru a-i sluji mai mult și mai bine pe toți.

Crede-mă, în mod obişnuit, apostolatul, cateheza, trebuie să fie capilare: unul câte unul, fiecare credincios antrenând pe tovarăşul său apropiat.

Noi, copiii lui Dumnezeu, suntem interesaţi de toate sufletele, pentru că fiecare suflet, în el însuşi, ne interesează.

Poartă-te ca şi cum ambianţa locului în care lucrezi ar depinde de tine şi numai de tine: o ambianţă de muncă, de bucurie, de prezenţă a lui Dumnezeu şi de viziune supranaturală.

– Nu înțeleg apatia ta. Dacă dai peste un grup de camarazi ceva mai dificili – care, poate, au devenit dificili din pricina neglijenţei tale – te dezinteresezi de ei, te sustragi şi gândeşti că sunt lipsiţi de merit, o greutate care frânează proiectele tale apostolice, că nu te vor înţelege…

– Cum vrei să te asculte, dacă tu te mulţumeşti să-i iubeşti şi să-i serveşti prin rugăciunea şi mortificarea ta, şi nu le vorbeşti?...

– Câte surprize vei avea în ziua în care te vei hotărî să-l abordezi pe unul dintre ei, apoi, pe un altul şi, apoi, pe încă unul. În plus, dacă nu te schimbi, vor putea, pe bună dreptate, să strige, arătându-te cu degetul: «hominem non habeo» – nu am pe nimeni care să mă ajute!