Lista numerelor

Erai pentru „totul sau nimic”. Şi cum nu puteai nimic… Ce păcat! Începe să lupți cu umilință, pentru a aprinde dăruirea ta atât de meschină până când o vei face „total” eficientă.

Este adevărat: nu valorăm nimic, nu suntem nimic, nu putem nimic, nu avem nimic. Şi, în acelaşi timp, în mijlocul luptei cotidiene, obstacolele, tentaţiile nu lipsesc… Dar „bucuria” fraţilor tăi va împrăştia toate dificultăţile de îndată ce îi vei regăsi, vei vedea că ei se reazemă cu putere de El, «quia Tu es Deus fortitudo mea» – pentru că Tu eşti, Doamne, tăria noastră.

Este foarte comod să spui „sunt inutil”, „fac – facem – totul pe dos”. – În afară de faptul că nu este adevărat, acest pesimism ascunde o mare lene… Sunt lucruri pe care le faci bine şi sunt lucruri pe care le faci prost. Primele să te umple de bucurie şi de speranţă; iar pe celelalte înfruntăle fără să te descurajezi, ca să le corectezi: şi atunci vor ieși bine.

Te afli într-o situaţie care îţi pare destul de bizară: inhibat, pe de o parte, când priveşti în tine însuţi şi, pe de altă parte, sigur şi plin de curaj, când priveşti spre cer.

– Nu te îngrijora: este semn că eşti pe cale de a te cunoaşte mai bine şi – asta contează cel mai mult – că eşti pe cale de a-L cunoaşte mai bine pe El.

Ce dorinţă arzătoare de reformă la atâţia oameni! Nu ar fi mai bine să ne reformăm noi toţi, fiecare dintre noi, pentru a ne îndeplini cu fidelitate datoria?

Trebuie să cultivăm în sufletul nostru o autentică oroare de păcat. Doamne – repetă cu inima plină de remușcări – fie să nu te mai supăr! Dar nu te speria dacă resimţi greutatea acestui biet trup şi a pasiunilor omeneşti: ar fi o prostie şi o naivitate copilărească să-ţi dai seama acum că „aceasta” există. Nimicnicia ta nu trebuie să fie un obstacol, ci un imbold să te unești mai mult cu Dumnezeu, să Îl cauți cu perseverenţă, pentru că El ne purifică.

Ce lucru mare este să ştii că nu eşti nimic în faţa lui Dumnezeu, pentru că aşa este.

Convingerea că eşti plămădit dintr-un aluat „prost” – dacă te cunoști – îți va da reacţia supranaturală, care va face ca bucuria şi pacea să se înrădăcineze din ce în ce mai adânc în sufletul tău, în fața umilinței, a disprețului, a calomniei…

După acel „fiat” (Doamne, ce vei voi) raţionamentul tău în aceste cazuri va trebuie să fie „este tot ce a spus? Se vede că nu mă cunoaşte, căci altfel, nu s-ar fi mărginit numai la atât”.

Convins că meriţi un tratament mai prost, vei simţi recunoştinţă către acea persoană şi te vei bucura de ceea ce pe altul l-ar face să sufere.

Cu cât statuia este ridicată mai sus, cu atât mai dur şi mai periculos va fi şocul căderii sale.

Recurge la direcţia spirituală întotdeauna cu mai multă umilinţă. Şi fii punctual, ceea ce este de asemenea umilinţă.

Gândeşte-te că tu – nu te înșeli, pentru că acolo îţi vorbeşte Dumnezeu – ești ca un copil mic, sincer, care este învăţat încetul cu încetul să vorbească, să citească, să cunoască florile şi păsările, să trăiască bucuriile şi durerile, să fie atent la pământul pe care pășește.

„Încă sunt o biată făptură”, îmi spui tu. Dar înainte, când constatai acest lucru, te simțeai foarte rău. Acum, fără să te fi obişnuit și fără să cedezi, ai învățat să surâzi şi să reîncepi să lupţi cu o bucurie crescândă.

Dacă ai bun simţ, dacă eşti umil, desigur că ai observat că nu încetezi niciodată să înveţi… Tot la fel este şi în viaţă; chiar și cei mai mari savanţi mai au ceva de învăţat până la sfârşitul vieţii lor; dacă nu, încetează de a mai fi savanţi.

Când se lucrează exclusiv pentru gloria lui Dumnezeu, totul se face natural şi simplu, ca și cum cineva se grăbește și nu poate să întârzie cu „manifestări grandioase”, pentru a nu pierde această legătură – irepetabilă și incomparabilă – cu Domnul Nostru.

Obişnuieşte-te să raportezi totul la Dumnezeu.

Să se vadă lucrările mele bune!… – Dar nu-ţi dai seama că pari că le porți ca pe niște mărfuri ieftine într-un coș, ca alții să îți admire calitățile?

În plus, nu uita cea de-a doua parte din porunca lui Isus: „şi să-L mărească pe Tatăl vostru, care este în Ceruri”.

Este indiscret, pueril şi prostesc să spui cuvinte amabile despre alții sau să le lauzi calităţile, în prezenţa lor.

– Astfel, se întărește vanitatea şi există riscul de a se „fura” din gloria lui Dumnezeu, căruia totul I se datorează.

Respinge ambiţia de a ajunge la onoruri; în schimb, gândește-te la instrumente, la îndatoriri, la eficiență. – Astfel, nu vei umbla cu stăruinţe după funcţii şi, dacă le vei căpăta, le vei aprecia la justa lor măsură: însărcinări în serviciul sufletelor.