Dintre toți invitații uneia dintre aceste zgomotoase nunți țărănești, la care vin oameni din diferite localități, Maria își dă seama că lipsește vinul. (cf. In 2, 3.) Își dă seama doar Ea, și imediat. Ce familiare ne apar scenele din viața lui Cristos! Pentru că măreția lui Dumnezeu conviețuiește cu ceea ce este obișnuit, ceea ce este cotidian. Ține de natura unei femei, și a unei stăpâne atente a casei, să observe o neglijență, să se ocupe de acele mici detalii care fac plăcută existența umană: și așa s-a comportat Maria.

— Faceți tot ce vă va spune. (In 2, 5.)

Implete hydrias (In 2, 7), umpleți vasele, și vine minunea. Așa, atât de simplu. Toate sunt lucruri obișnuite. Aceia și-au îndeplinit meseria. Apa era la îndemână. Și aceasta este prima manifestare a dumnezeirii Domnului. Cel mai banal lucru se transformă în ceva extraordinar, supranatural, când avem bunăvoința de a lua în seamă ceea ce Dumnezeu ne cere.

Vreau, Doamne, să abandonez grija pentru tot ce este al meu în mâinile tale generoase. Mama noastră – Mama ta! – în aceste momente, ca în Cana, ți-a spus: nu au!...

În cazul în care credința noastră este slabă, să mergem la Maria. Datorită minunii de la nunta din Cana, pe care Cristos a făcut-o la rugămințile Mamei sale, au crezut în El discipolii săi. (In 2, 11.) Mama noastră intervine mereu pentru noi pe lângă Fiul său, pentru ca acesta să aibă grijă de noi și să ni se arate, astfel încât să putem mărturisi: Tu ești Fiul lui Dumnezeu.

—Dă-mi, Isuse, această credință, pe care o doresc cu adevărat! Mama și Doamna mea, Preasfântă Marie, fă ca eu să cred!

Surse: Este Cristos care trece, nr. 141. Scrisoare 14-IX-1951, nr. 23. Forja, nr. 807. Prietenii lui Dumnezeu, nr. 285. Forja, nr. 235.