Și s-a schimbat la față înaintea lor și a strălucit fața lui ca soarele, iar hainele lui s-au făcut albe ca lumina. (Mt 17,2).

Isuse: să te văd, să îți vorbesc! Să rămân așa, contemplându-te, scufundat în imensitatea frumuseții tale și să nu încetez niciodată, niciodată, această contemplație! O, Cristoase, de te-aș vedea! De te-aș vedea, ca să rămân rănit de dragoste pentru tine!

Și un glas din nor a spus: Acesta este Fiul meu cel iubit, întru care am binevoit; de acesta să ascultați. (Mt 17, 5).

Domnul nostru, aici suntem, gata să ascultăm ce vrei să ne spui. Vorbește-ne; suntem atenți la vocea ta. Cuvintele tale, căzând în sufletul nostru, să aprindă voința noastră de a-ți face voia cu fervoare.

Vultum tuum, Domine, requiram (Ps 26, 8), voi căuta, Doamne, chipul tău. Îmi place să îmi închid ochii și să mă gândesc că va veni momentul, când Dumnezeu va voi, în care îl voi putea vedea, nu ca prin oglindă şi cu imagini ascunse… ci față în față. (1Cor 13, 12). Da, inima mea este însetată de Dumnezeu, de Dumnezeul cel viu: când voi merge și voi vedea fața lui Dumnezeu? (Ps 41, 3).

Și ridicându-şi ochii, n-au mai văzut pe nimeni decât pe Isus singur (Mt 17, 8).

Surse: Însemnări din predicarea orală, 4-VI-1937; 25-VII-1937; 25-XII-1973.