Odată împlinit timpul de curăţire al Mamei, trebuie să se meargă la Ierusalim cu Pruncul, pentru a fi prezentat Domnului, după Legea lui Moise. (Lc 2, 22.)

Şi de data aceasta tu, prietene, eşti cel care va purta colivia cu turturele. – Îţi dai seama? Ea, –Neprihănita! –, se supune Legii ca şi cum ar fi fost întinată!

Acest exemplu, copil nesăbuit, te va învăţa să te supui Sfintei Legi a lui Dumnezeu, în pofida tuturor sacrificiilor personale?

Să se cureţe! Tu şi cu mine avem cu adevărat nevoie de curăţire! – Să ispăşeşti şi, pe lângă ispăşire, Iubire! – O iubire care să fie fier încins ca să ardă murdăriile sufletului nostru, şi foc să aprindă cu flăcări divine mizeria inimii noastre.

Un om drept şi temător de Dumnezeu, venit la templu îndemnat de Sfântul Duh – i se revelase că nu va muri înainte de a-l vedea pe Cristos –, Îl ia în braţe pe Mesia şi îi spune: Acum, Stăpâne, slobozeşte pe robul tău, după cuvântul tău, în pace... căci ochii mei l-au văzut pe Mântuitor. (Lc 2, 25-30.)