Lista numerelor

Există 3 numere în „Prietenii lui Dumnezeu” al căror subiect este Unitate de viață → sinceritate de viață.

Coerenţa creştină a vieţii

Mă întristează foarte mult când aflu că un catolic – un fiu al lui Dumnezeu care, prin Botez, este chemat să fie un alt Cristos – îşi linişteşte conştiinţa cu o simplă pietate formală, cu o religiozitate care îl împinge să se roage din când în când, doar dacă crede că îi convine! Să asiste la sfânta Liturghie doar în zilele de poruncă – şi nici măcar în toate –, în timp ce are grijă cu punctualitate ca stomacul său să fie liniştit, mâncând la ore fixe; cedând în credinţa lui, schimbând-o pentru o farfurie cu linte, doar ca să nu renunţe la poziţia lui... Şi apoi, cu neruşinare sau în mod scandalos, foloseşte pentru a urca, eticheta de creştin. Nu! Să nu ne mulţumim cu etichetele! Vă vreau creştini cu totul, dintr-o bucată; şi, pentru a fi aşa, trebuie să căutaţi fără trucuri alimentul spiritual oportun.

Din experienţă personală vă spun – şi m-aţi auzit repetând des acest lucru, ca să preîntâmpin descurajarea – că viaţa interioară constă în a începe şi a reîncepe în fiecare zi; şi vă daţi seama în inima voastră, ca şi eu în a mea, că trebuie să luptăm cu continuitate. Aţi observat poate în examenul vostru de conştiinţă – mie mi se întâmplă la fel: iertaţi-mă că fac aceste referiri la persoana mea, dar, în timp ce vă vorbesc, trec în revistă cu Domnul necesităţile sufletului meu –, că faceţi în mod repetat mici paşi înapoi, şi uneori vi se pare că sunt ieşiţi din comun, pentru că arată o evidentă lipsă de dragoste, de încredinţare, de spirit de sacrificiu, de delicateţe. Cultivaţi dorinţa de a repara, cu o căinţă sinceră, dar să nu vă pierdeţi pacea.

Et viam Dei in veritate doces13; a învăţa, a învăţa, a învăţa: a arăta căile Domnului în conformitate cu purul adevăr. Nu trebuie să te temi că alţii vor vedea defectele tale personale, ale tale şi ale mele; eu am o dorinţă mare de a le face publice, povestind lupta mea personală, râvna mea de a corecta una sau alta în lupta mea de a-i fi loial Domnului. Efortul de a smulge şi de a învinge aceste mizerii va fi deja un mod de a arăta căile divine: în primul rând, şi în pofida erorilor noastre vizibile, cu mărturia vieţii noastre; apoi, cu doctrina, ca Domnul nostru, care coepit facere et docere14, a început cu lucrările, iar mai târziu s-a dedicat predicării.

După ce v-am confirmat că acest preot vă iubeşte mult şi că Tatăl din cer vă iubeşte şi mai mult, pentru că este infinit de bun, infinit de Tată; după ce vă v-am arătat că nu pot să vă reproşez nimic, consider că trebuie să vă ajut să îl iubiţi pe Cristos şi să iubiţi Biserica, turma lui, pentru că cred că sub acest aspect nu mă depăşiţi; vă luaţi la întrecere cu mine, dar nu mă depăşiţi. Când semnalez vreo eroare în predica mea sau în discuţiile personale cu fiecare, nu o fac ca să provoc suferinţă; mă conduce exclusiv râvna de a ne face să îl iubim mai mult pe Domnul. Şi, insistând asupra necesităţii de a practica virtuţile, nu pierd din vedere că şi pe mine mă constrânge această necesitate.

Într-o anumită ocazie, l-am auzit pe un om lipsit de scrupule comentând că experienţa greşelilor slujeşte la a continua să cădem, în aceeaşi eroare, de sute de ori. Eu vă spun, în schimb, că o persoană prudentă profită de aceste greşeli, pentru a învăţa să facă binele, pentru a-şi reînnoi hotărârea de a fi mai sfântă. Din experienţa eşecurilor şi a triumfurilor voastre în slujba lui Dumnezeu, scoateţi mereu, cu o creştere a dragostei, o dorinţă şi mai fermă de a continua cu îndeplinirea îndatoririlor şi a drepturilor voastre de cetăţeni creştini, cu orice preţ: fără laşităţi, fără a fugi nici de onoare, nici de responsabilitate, fără a vă teme de reacţiile stârnite în jurul nostru – poate provenite de la falşi fraţi –, când în mod nobil şi loial încercăm să căutăm gloria lui Dumnezeu şi binele celorlalţi.

Apoi trebuie să fim prudenţi. Pentru ce? Ca să fim drepţi, pentru a trăi caritatea, pentru a sluji eficient lui Dumnezeu şi tuturor sufletelor. Cu profundă dreptate i s-a spus prudenţei genitrix virtutum15, mama virtuţilor, şi, de asemenea, auriga virtutum16, călăuza tuturor obiceiurilor bune.

Note
13

Ibidem.

14

Fap 1,1.

Referințe la Sfânta Scriptură
Note
15

Sf. Toma de Aquino, In III Sententiarum, dist. 33, q. 2, a. 5.

16

Sf. Bernard, Sermones in Cantica Canticorum, 49, 5 (PL 183, 1018).