Lista numerelor

Dacă au fost martorii slăbiciunilor şi mizeriilor tale, ce importanţă are de vor fi şi martorii pocăinţei tale?

Nu uita că înainte de a-i învăţa pe alţii, trebuie să lucrezi. — „Coepit facere et docere“, spune despre Isus Sfânta Scriptură: a început să lucreze şi să-i înveţe.

   — Mai întâi, să lucrăm. Pentru ca tu şi eu să învăţăm.

Dacă nu eşti rău, dar pari, eşti prost. — Şi această prostie — pricină de scandal — este mai rea decât răutatea.

Când oamenii cu proastă reputaţie profesională se agită, „făcând paradă“ de religiozitate exterioară, simţiţi desigur dorinţa de a le şopti la ureche: Vă rog, aveţi bunătatea de a fi mai puţin catolici!

Dacă ai un post oficial, ai, de asemenea, drepturi, care provin din exerciţiul acestei însărcinări şi unele îndatoriri.

   Te îndepărtezi de drumul tău de apostol, când, cu ocazia — sau scuza — unei opere de apostolat, laşi neîmplinite datoriile funcţiei. Fiindcă vei pierde prestigiul profesional, care este tocmai „cârligul undiţei tale de pescar de oameni“.

„Atât de mare influenţă are mediul înconjurător!“, mi-ai spus. — Şi a trebuit să-ţi răspund: fără îndoială. De aceea e nevoie să aveţi o asemenea formare încât să fiţi capabili, în mod firesc, să „daţi tonul” societăţii cu care convieţuiţi.

   Şi atunci, dacă ai prins acest spirit, sunt sigur că îmi vei spune, cu uimirea primilor ucenici contemplând cele dintâi miracole care se înfăptuiau prin mâinile lor în numele lui Cristos: „Avem atâta influenţă asupra mediului înconjurător!“.

„Şi într-un mediu păgânizat sau păgân, contrastând mediul acesta cu viaţa pe care o duc, nu va părea artificială naturaleţea mea?“, mă întrebi.

   Şi îţi răspund: viaţa ta cu viaţa lor vor contrasta, fără îndoială, şi acest contrast, prin faptul că îţi confirmi, cu lucrările tale, credinţa, este fără îndoială, naturaleţea pe care ţi-o cer.

Doamne, dă-ne acea nebunie lipicioasă, care să-i câştige pe cei mulţi, pentru apostolatul tău.

„Nonne cor nostrum ardens erat in nobis, dum loqueretur in via?“ — Oare nu ardea în noi inima când ne vorbea pe drum?

   Aceste cuvinte ale ucenicilor din Emaus, dacă eşti apostol, ar fi trebuit să vină spontan pe buzele colegilor tăi de serviciu, după ce te-au întâlnit pe drumul vieţii lor.

Caută să trăieşti în aşa fel încât să ştii să te lipseşti singur de înlesnirile şi bunăstarea pe care nu le-ai vedea cu ochi buni în obiceiurile altor oameni ai lui Dumnezeu.

   Gândeşte-te că eşti bobul de grâu din Evanghelie. — Dacă nu te îngropi şi nu mori, nu vor exista roade.

Fie ca întâlnindu-te, să nu se poată exclama ceea ce pe bună dreptate striga o anumită persoană: „De onorabili sunt sătul până aici…“ Şi făcea semn: până peste cap.