Lista numerelor

Ce rău îngrozitor putem pricinui dacă ne lăsăm copleșiți de frica şi de ruşinea de a arăta, în viaţa de zi cu zi, că suntem creştini!

Să avem curajul de a trăi, public şi constant, în conformitate cu sfânta noastră credinţă.

«Ego palam locutus sum mundo»: Am predicat public în fața oamenilor, îi spune Isus lui Caiafa, când se apropie momentul de a-şi da Viaţa pentru noi.

– Şi, totuşi, sunt creştini care se ruşinează să-și manifeste «palam» – public – veneraţia lor pentru Domnul Nostru.

M-a abordat un prieten: „am auzit că eşti îndrăgostit” – Am fost foarte mirat şi singurul lucru care mi-a venit în minte a fost să-l întreb despre originea acestei ştiri.

Mi-a mărturisit că a citit în ochii mei, care străluceau de bucurie.

Cei care L-au găsit pe Cristos nu se pot închide în mediul lor: tristă ar fi această limitare. Ei trebuie să se deschidă ca un evantai, pentru ca să ajungă la toate sufletele. Fiecare trebuie să-și creeze – și să-şi lărgească – un cerc de prieteni asupra căruia să aibă influenţă prin prestigiul său profesional, comportamentul său, prietenia sa, făcând astfel încât Cristos să aibă influenţă prin acest prestigiu profesional, acest comportament, această prietenie.

Aceia care fug în mod laş de suferinţă au motiv să mediteze când văd cu cât entuziasm alte suflete îmbrăţişează durerea.

Bărbaţii şi femeile care ştiu să sufere creştineşte nu sunt în număr mic. Să le urmăm exemplul.

Este greu să îl atragem pe fiecare printr-o muncă tăcută, prin îndeplinirea conştiincioasă a obligaţiilor noastre de cetăţeni, pentru ca apoi să ne cerem drepturile și să le punem în serviciul Bisericii şi societăţii.

Este greu… dar este foarte eficient.

Prin comportamentul tău de cetăţean creştin, arată oamenilor diferenţa dintre a trăi trist și a trăi bucuros; între a te simți timid și a te simți îndrăzneț; între a te comporta precaut, cu duplicitate… – cu ipocrizie! – şi a te comporta ca oamenii onești și dintr-o bucată. – Într-un cuvânt, dintre starea lumească şi aceea de fii ai lui Dumnezeu.

Sunt mulţi ani de când am descoperit, cu multă claritate, un criteriu care va fi întotdeauna valabil: societatea, cu îndepărtarea ei de la credinţă şi de la morala creştină, are nevoie de un nou fel de a trăi și de a propaga adevărul etern al Evangheliei: chiar în mijlocul societăţii, al lumii, copiii lui Dumnezeu trebuie să strălucească prin virtuţile lor, ca torțele în întuneric – «quasi lucernae lucentes in caliginoso loco».

Nu te scandaliza că există creştini răi care se agită dar nu practică. Domnul – scrie Apostolul – „îi va da fiecăruia după faptele sale”: ţie, pentru ale tale şi mie, pentru ale mele.

– Dacă tu şi eu ne hotărâm să ne comportăm bine, vor fi în lume doi ticăloşi mai puţin, pentru început.

Nu este suficient să fii bun: trebuie să o şi arăţi. Ce ai spune despre un trandafir care nu ar face decât spini?