Lista numerelor

Vijelia persecuţiei este bună. — Ce se pierde?… Nu se pierde ceea ce este pierdut. — Când nu smulge arborele din rădăcină — şi arborele Bisericii nu există vânt nici uragan care să-l poată smulge — doar cad ramurile uscate… şi dacă acestea cad, e bine.

E adevărat: acea persoană s-a purtat rău cu tine. — Dar tu, nu te-ai purtat şi mai rău cu Dumnezeu?

Isuse, pe oriunde ai trecut, n-a rămas nicio inimă indiferentă. - Ori eşti iubit, ori eşti duşmănit.

   Când un bărbat-apostol te urmează, împlinindu-şi datoria, aş putea să mă mir — dacă el este un alt Cristos! — că trezeşte şoapte asemănătoare, de duşmănie sau de afecţiune?

Din nou…: că au spus, că au scris… pentru… contra… cu bună şi cu mai puţin bună voinţă…: Reticenţe şi calomnii, panegirice şi ridicări în slăvi…: nerozii şi adevăruri…

   Prostule, prostănacule:! Când tu mergi direct spre ţintă, cu capul şi inima îmbătate de Dumnezeu, ce te interesează geamătul vântului sau cântecul greierului, sau mugetul, sau grohăitul, sau nechezatul?

   Şi apoi… e inevitabil: nu pretinde să pui porţi câmpului.

S-au dezlegat limbile şi ai suferit ocări care te-au rănit mai mult pentru că nu le aşteptai.

   Răspunsul tău supranatural trebuie să fie iertarea — şi chiar a cere iertare — şi să foloseşti experienţa pentru a te desprinde de făpturi.

Când vor veni suferinţa, dispreţul…, Crucea, va trebui să te gândeşti: ce sunt toate acestea faţă de ceea ce cu adevărat merit?

Suferi o mare frământare? — Treci prin greutăţi şi necazuri? Spune, foarte rar, cu nesaţ, această rugăciune puternică şi bărbătească: „Facă-se, împlinească-se, lăudată şi veşnic preamărită să fie preadreapta şi preabuna Voinţă a lui Dumnezeu asupra a toate cele. — Amin. — Amin“.

   Eu te asigur că vei dobândi pacea.

Suferi în această viaţă de aici… care este un vis… scurt. — Bucură-te: pentru că te iubeşte mult Tatăl tău-Dumnezeu şi de nu te împotriveşti, El îţi va da o bună deşteptare, după acest vis urât.

Te doare că nu ţi se mulţumeşte pentru favoarea făcută. — Răspunde-mi la aceste două întrebări: te arăţi tu tot atât de recunoscător lui Isus Cristos?… ai fost în stare să faci acea favoare, căutând recunoştinţă pe pământ?

Nu ştiu de ce te sperii. — Întotdeauna duşmanii lui Cristos au fost lipsiţi de minte.

   După învierea lui Lazăr, se cuvenea să recunoască şi să mărturisească dumnezeirea lui Isus. — Ei bine, nu: să-l omorâm pe cel ce dă viaţă!, au spus.

   Iar azi, ca ieri.

În clipele luptei şi contradicţiei, când poate „cei buni“ îţi umplu drumul de piedici, înalţă-ţi inima de apostol: ascultă-L pe Isus care vorbeşte despre grăuntele de muştar şi despre aluat. — Şi spune-I: „Edissere nobis parabolam“ — Explică-mi parabola.

Şi vei simţi bucuria de a contempla victoria viitoare: păsări ale cerului în adăpostul apostolatului tău, acum incipient; şi tot aluatul fermentat.

Dacă primeşti frământarea cu teamă, pierzi bucuria şi pacea şi te expui la a nu dobândi niciun câştig spiritual din acea încercare.