Lista numerelor

Nu-ţi pierde energia şi timpul, care sunt de la Dumnezeu, azvârlind cu pietre în câinii care te latră pe drum. Dispreţuieşte-i.

Tu… care pentru o dragoste oarecare, pământească, ai trecut prin atâtea josnicii, crezi că îl iubeşti cu adevărat pe Cristos şi nu poţi trece, pentru El, prin această umilinţă?

Bine. Ei, şi? — Nu înţeleg cum poţi da înapoi de la această lucrare pentru suflete — de nu din trufie ascunsă: te crezi desăvârşit —, căci focul lui Dumnezeu care te-a atras, pe lângă lumina şi căldura ce te entuziasmează, degajă uneori şi fumul slăbiciunii instrumentelor.

Isuse, pe oriunde ai trecut, n-a rămas nicio inimă indiferentă. - Ori eşti iubit, ori eşti duşmănit.

   Când un bărbat-apostol te urmează, împlinindu-şi datoria, aş putea să mă mir — dacă el este un alt Cristos! — că trezeşte şoapte asemănătoare, de duşmănie sau de afecţiune?

Din nou…: că au spus, că au scris… pentru… contra… cu bună şi cu mai puţin bună voinţă…: Reticenţe şi calomnii, panegirice şi ridicări în slăvi…: nerozii şi adevăruri…

   Prostule, prostănacule:! Când tu mergi direct spre ţintă, cu capul şi inima îmbătate de Dumnezeu, ce te interesează geamătul vântului sau cântecul greierului, sau mugetul, sau grohăitul, sau nechezatul?

   Şi apoi… e inevitabil: nu pretinde să pui porţi câmpului.

S-au dezlegat limbile şi ai suferit ocări care te-au rănit mai mult pentru că nu le aşteptai.

   Răspunsul tău supranatural trebuie să fie iertarea — şi chiar a cere iertare — şi să foloseşti experienţa pentru a te desprinde de făpturi.

Te doare că nu ţi se mulţumeşte pentru favoarea făcută. — Răspunde-mi la aceste două întrebări: te arăţi tu tot atât de recunoscător lui Isus Cristos?… ai fost în stare să faci acea favoare, căutând recunoştinţă pe pământ?

Nu ştiu de ce te sperii. — Întotdeauna duşmanii lui Cristos au fost lipsiţi de minte.

   După învierea lui Lazăr, se cuvenea să recunoască şi să mărturisească dumnezeirea lui Isus. — Ei bine, nu: să-l omorâm pe cel ce dă viaţă!, au spus.

   Iar azi, ca ieri.

În clipele luptei şi contradicţiei, când poate „cei buni“ îţi umplu drumul de piedici, înalţă-ţi inima de apostol: ascultă-L pe Isus care vorbeşte despre grăuntele de muştar şi despre aluat. — Şi spune-I: „Edissere nobis parabolam“ — Explică-mi parabola.

Şi vei simţi bucuria de a contempla victoria viitoare: păsări ale cerului în adăpostul apostolatului tău, acum incipient; şi tot aluatul fermentat.

Fericite nefericirile vieţii pământeşti! - Sărăcie, lacrimi, ură, nedreptăţi, infamie… Pe toate le vei putea îndura în Acela ce te va întări.

În opera ta de apostolat, nu-ţi fie teamă de duşmanii din afară, oricât de mare ar fi puterea lor. — Duşmanul impunător este acesta: lipsa ta de „filiaţiune“ şi lipsa ta de „fraternitate“.

Înţeleg bine că te distrează dispreţul — chiar dacă vine din partea unor duşmani puternici — atâta timp cât te simţi unit cu Dumnezeu şi cu fraţii tăi de apostolat. — Ce-ţi pasă!