Lista numerelor

Nu-mi plac atâtea eufemisme; voi numiţi laşitatea „prudenţă“. — Şi „prudenţa“ voastră este un prilej ca duşmanii lui Dumnezeu, goi la minte, să-şi dea aere de înţelepţi şi să escaladeze posturi în care niciodată n-ar fi trebuit să urce.

„Şi într-un mediu păgânizat sau păgân, contrastând mediul acesta cu viaţa pe care o duc, nu va părea artificială naturaleţea mea?“, mă întrebi.

   Şi îţi răspund: viaţa ta cu viaţa lor vor contrasta, fără îndoială, şi acest contrast, prin faptul că îţi confirmi, cu lucrările tale, credinţa, este fără îndoială, naturaleţea pe care ţi-o cer.

Planul de sfinţenie pe care ni-l cere Domnul, este determinat de aceste trei puncte:

   Sfânta intransigenţă, sfânta constrângere şi sfânta lipsă de ruşine.

Una este sfânta lipsă de ruşine şi altceva neruşinarea lumii.

Sfânta lipsă de ruşine este o caracteristică a „vieţii copilăriei”. Pe copil nu-l frământă nimic. — Mizeriile, mizeriile lui fireşti, se pun în evidenţă simplu, chiar dacă toată lumea îl priveşte…

   Această lipsă de ruşine, transpusă în viaţa supranaturală aduce acest raţionament: laudă, dispreţ…; admiraţie, bătaie de joc…; onoare, dezonoare…; sănătate, boală…; bogăţie, sărăcie…; frumuseţe, urâţenie…

   Bine, dar ce importanţă au toate acestea?

Să râzi de ceea ce e ridicol. — Să dispreţuieşti gura lumii. Să-L vezi şi să-L simţi pe Dumnezeu în tine însuţi şi în ceea ce te înconjoară.

   Astfel vei sfârşi prin a dobândi sfânta lipsă de ruşine de care ai nevoie pentru, — ah, ce paradox —, a trăi cu delicateţea bărbatului creştin.

Ce conversaţii! Câtă josnicie şi ce… dezgust! — Şi trebuie să convieţuieşti cu ei la birou, la universitate, în sala de operaţii… în lume.

   Dacă-i rogi să tacă, râd de tine. — Dacă te văd supărat, insistă. — Dacă pleci, continuă.

   Soluţia este asta: întâi, să-i încredinţezi lui Dumnezeu şi să ceri ispăşire; apoi… să le faci faţă cu bărbăţie şi să întrebuinţezi „apostolatul cuvintelor grele“. — Când te voi întâlni, îţi voi spune la ureche un repertoriu.

Când te chem „copil bun“, să nu crezi că mi te imaginez timid, fără curaj. — Dacă nu eşti o fire bărbătească şi… normală, nu vei fi un apostol, ci o caricatură ce trezeşte râsul.

Femeia este mai tare decât bărbatul şi mai credincioasă, în ceasul durerii. — Maria din Magdala şi Maria lui Cleopa şi Salomeea.

   Cu un grup de femei curajoase ca acestea, strâns unite în jurul Fecioarei Îndurerate, ce lucrare pentru suflete s-ar face în lume!