Lista numerelor

Căsătoria este pentru cei din trupe şi nu pentru Statul Major al lui Cristos. — Astfel, în timp ce a mânca este o cerinţă pentru fiecare individ, a procrea este o cerinţă doar a speciei, iar indivizi i se pot sustrage.

   Ardoarea de a avea fii? Vom lăsa în urma noastră fii, mulţi fii şi o dâră neştearsă de lumină, dacă sacrificăm egoismul cărnii.

Câtă sârguinţă pun oamenii în treburile lor pământeşti! Iluzii de onoruri, ambiţie de îmbogăţire, preocupări senzuale. — Ei şi ele, bogaţi şi săraci, bătrâni şi oameni maturi şi tineri şi chiar copii: toţi la fel.

   Când tu şi eu vom pune aceeaşi sârguinţă în treburile sufletului nostru, vom avea o credinţă vie şi eficace: şi nu va exista piedică pe care să nu o învingem în opera noastră de apostolat.

Evenimentele publice ţi-au impus o izolare voită, care din cauza circumstanţelor poate să fie mai rea decât o temniţă. — Ai suferit o eclipsă de personalitate.

   Nu-ţi mai găseşti câmp de acţiune: egoisme, curiozităţi, neînţelegeri şi şoapte. — Bine; şi ce? Uiţi prea libera ta voinţă şi puterea ta de „copil“? — Lipsa de frunze şi de flori (de acţiune externă) nu exclude înmulţirea şi acţiunea rădăcinilor (viaţa interioară).

   Munceşte: direcţia lucrurilor se va schimba şi tu vei da mai multe roade şi mai gustoase decât ieri.

N-ai auzit din gura Învăţătorului parabola viţei şi a lăstarilor? — Consolează-te: ţi se cere, pentru că eşti lăstar de viţă care dă rod… şi te curăţă, „ut fructum plus afferas“ — pentru ca să dai mai mult rod.

   Desigur, acest curăţat doare, este o smulgere. Însă, apoi, ce belşug de fructe, ce maturitate în fapte!

Să semeni. — A ieşit semănătorul… Seamănă din plin, suflet de apostol. — Vântul harului va smulge sămânţa ta dacă brazda în care a căzut nu e demnă… Seamănă, căci e sigur că sămânţa va prinde şi îşi va aduce rodul.

„O veste bună: încă un nebun…, pentru ospiciu“. — Şi totul e bucurie în epistola „pescarului“.

   Fie ca Dumnezeu să-ţi umple de eficienţă năvoadele!

A goni, a goni!… A face, a face!… Febră, nebunie a mişcării… Uimitoare edificii materiale…

   Spiritualiceşte: scânduri de brad, stămburi ieftine, mucava revopsită … a goni!, a face! — Şi lume multă alergând: dus şi întors.

   Căci ei stăruie cu gândul la clipa de acum: „se află“ mereu „în prezent“. — Tu… trebuie să vezi lucrurile prin prisma eternităţii, „având în prezent“ sfârşitul şi trecutul…

   Linişte. — Pace. — Viaţă intensă interioară. Fără goană, fără nebunia schimbării locului, de unde ţi-e dat să trăieşti, ca o puternică maşină de electricitate spirituală, câtor oameni le vei da lumină şi energie!…, fără a-ţi pierde tăria şi lumina.

În ziua în care îl vei „simţi“ bine, apostolatul tău îţi va fi ca o platoşă în care se vor toci toate capcanele duşmanilor tăi de pe pământ şi din iad.

Caută să trăieşti în aşa fel încât să ştii să te lipseşti singur de înlesnirile şi bunăstarea pe care nu le-ai vedea cu ochi buni în obiceiurile altor oameni ai lui Dumnezeu.

   Gândeşte-te că eşti bobul de grâu din Evanghelie. — Dacă nu te îngropi şi nu mori, nu vor exista roade.