Lista numerelor

Să fii convins: Când se lucrează pentru Dumnezeu, nu există dificultăți care nu pot fi depășite, nici descurajare care să te facă să-ți abandonezi îndatorirea, nici eșecuri demne de acest nume, oricât de infructuoase ar părea rezultatele.

Persoane de diverse naţionalități, de diferite rase, din medii şi de profesiuni extrem de variate… Când le vorbeşti despre Dumnezeu, palpezi valoarea omenească şi supranaturală a vocaţiei tale de apostol. Este ca şi cum ai retrăi, în deplină realitate, minunea celei dintâi propovăduiri a discipolilor Domnului: fraze spuse într-o limbă străină, indicând un drum nou, au fost auzite de fiecare în adâncul inimii sale, în propria sa limbă. Şi în mintea ta reînvie, cu o vigoare nouă, scena în care „parţi, mezi şi elamiţi…” fericiţi, foarte fericiţi, s-au apropiat de Dumnezeu.

Credinţa este o condiţie indispensabilă apostolatului: adesea ea se manifestă prin constanţa pe care o ai în a vorbi despre Dumnezeu, chiar dacă roadele întârzie să se arate.

Dacă perseverăm, dacă insistăm, pe deplin convinşi că Domnul o vrea, se vor observa şi în jurul tău, în toate părţile, simptomele unei revoluţii creştine: unii se vor dărui, alţii își vor lua în serios viaţa interioară şi alţii – cei mai slabi – vor fi măcar avertizați.

Zile de adevărată bucurie: încă trei! Se împlinesc aceste cuvinte ale lui Isus: „Tatăl meu este glorificat prin faptul că voi aduceți multe roade şi că sunteți discipolii mei”.

Vocaţii, Doamne, mai multe vocaţii! Puţin îmi pasă dacă sămânţa a fost aruncată de mine sau de un altul – Tu, Isuse, ai semănat prin mâinile noastre! – ştiu numai că ne-ai promis coacerea fructului: «et fructum vester maneat!» – şi rodul vostru va fi durabil.

Domnul vrea de la tine un apostolat precis, ca pescuitul celor 153 de peşti mari – și nu alții –, prinşi în partea dreaptă a bărcii.

Şi tu mă întrebi: cum se face că, ştiindu-mă pescar de oameni, venind în contact cu mulţi colegi, și fiind capabil să înțeleg spre cine trebuie să se îndrepte apostolatul meu specific, nu pescuiesc nimic? – Oare, îmi lipseşte Dragostea?... Oare, îmi lipseşte viaţa interioară? Ascultă răspunsul de pe buzele lui Petru, în timpul celuilalt pescuit miraculos: „Învăţătorule, toată noaptea am trudit şi nu am prins nimic; totuşi, la cuvântul Tău, o să arunc mrejele”.

În numele lui Isus Cristos, reîncepe. – Și, întărit, scapă de această lene.

Să nu lucrezi în întreprinderi apostolice construind doar pentru acum… Dedică-te acestor sarcini cu speranța că alţii – fraţi ai tăi, cu acelaşi spirit – vor culege mai târziu ceea ce tu semeni acum şi vor termina edificiile a căror temelie o pui.

Un prieten preot lucra cu gândul la Dumnezeu, agăţat de mâna Lui părintească și ajutându-i pe ceilalţi să asimileze ideile esenţiale. De aceea, îşi spunea: când o să mori, totul va fi bine, pentru că El va continua să se ocupe de tot.

Bârfeala este fiica invidiei; şi invidia, refugiul oamenilor sterpi.

De aceea, în caz de sterilitate, examinează-ţi intenţiile; dacă munceşti şi dacă nu eşti contrariat că şi alţii lucrează şi obţin roade, această sterilitate este doar aparentă: vei culege recolta la timpul potrivit.