Lista numerelor

Sunt oameni care par a simţi nevoia să se dezvinovăţească atunci când vorbesc despre Dumnezeu sau despre Apostolat. Poate pentru că nu au descoperit valoarea virtuţilor omeneşti şi în schimb au o prea mare deformaţie spirituală şi laşitate.

Nu te comporta ca acele persoane care se sperie în faţa unui inamic a cărui singură putere este „vocea agresivă”.

Tu înţelegi munca ce se face… şi ţi se pare bună… Dar eviţi să colaborezi: şi ce e mai rău, faci astfel încât ceilalţi să nu vadă sau să creadă că tu colaborezi.

– Ţi-e frică – mi-ai spus – să nu fii luat drept mai bun decât eşti! – Nu cumva, mai degrabă, ți-e teamă ca Dumnezeu şi oamenii să pretindă de la tine mai multă coerenţă?

Nu sunt apostolul care ar trebui să fiu… Sunt un timid.

– Nu cumva eşti timorat pentru că dragostea ta este puțină? – Reacţionează!

Când lucrezi pentru extinderea unei acțiuni apostolice, un „nu” nu trebuie niciodată să fie considerat un răspuns definitiv: insistă!

Eşti prea „prevăzător” sau prea puţin „supranatural”, de aceea vrei să fii foarte abil: nu inventa tu însuţi „obiecţii” şi nu încerca să le „înlături” pe toate.

– Poate că acela care te ascultă este mai puţin „abil” sau mai „generos” decât tine şi, întrucât se încrede în Dumnezeu, nu îţi va opune atâţia „dar”.

Sunt feluri de comportament atât de circumspecte, încât, într-un cuvânt, ele echivalează cu laşitatea.

Să fii convins: Când se lucrează pentru Dumnezeu, nu există dificultăți care nu pot fi depășite, nici descurajare care să te facă să-ți abandonezi îndatorirea, nici eșecuri demne de acest nume, oricât de infructuoase ar părea rezultatele.

Credinţa ta este destul de puţin eficientă: s-ar crede că este mai degrabă cea a unui bigot decât cea a unui om care luptă pentru a fi sfânt.

Seninătate, cutezanţă! Cu aceste virtuţi vei pune în derută coloana a cincea a celor slabi, a fricoșilor, a trădătorilor.

M-ai asigurat că vrei să lupţi neîncetat. Şi acum mi te întorci abătut.

Vezi, chiar din punct de vedere omenesc nu este bine să primeşti lucrurile gata făcute, fără piedici. Trebuie neapărat să pui și tu ceva – mult! – de la tine. Dacă nu, cum vei deveni oare sfânt?

Nu te hotărăşti să lucrezi la această operă supranaturală, pentru că, pretinzi tu, ţi-e teamă că nu te vei pricepe, că vei eşua într-un demers. Dacă te vei gândi mai mult la Dumnezeu, aceste false motivaţii vor dispărea.

Uneori cred că acei puțini dușmani ai lui Dumnezeu şi ai Bisericii Sale nu trăiesc decât datorită fricii pe care o simt mulţi oameni buni, și mi se face rușine.

Fii cutezător în rugăciunea ta, şi Domnul Nostru te va transforma din pesimist în optimist, din timid în îndrăzneţ, din om cu un spirit timorat în om de credinţă, în apostol.

Naturaleţe, sinceritate, veselie: iată condiţii indispensabile, pentru un apostol, ca să atragă oamenii.

Politeţe întotdeauna, faţă de toţi. Dar, mai ales, faţă de cei care se prezintă ca adversari – tu să nu ai duşmani –, atunci când încerci să-i faci să vadă eroarea lor.

De ce – ai întrebat indignat – ambianța și mijloacele unei lucrări apostolice trebuie să fie urâte, murdare şi… complicate? – Şi ai adăugat: atunci când preţul este acelaşi.

– Mie, indignarea ta mi s-a părut foarte rezonabilă. Şi m-am gândit că Isus Cristos se adresa tuturor şi îi atrăgea pe toţi: săraci şi bogaţi, înțelepți şi ignoranţi, veseli şi trişti, tineri şi bătrâni… Cât de amabilă şi naturală – supranaturală – este figura Lui!

Atracția pe care o exerciți datorită comportamentului tău amabil trebuie să câştige şi în cantitate şi în calitate. Dacă nu, apostolatul tău se va stinge în cenacluri neînsufleţite şi închise.

Apropierea ta este plăcută, conversaţia este inteligentă… Dar eşti şi atât de apatic! – „Din moment ce nu vin să mă caute…”, este pretextul tău.

– Dacă nu te schimbi – precizez – dacă nu mergi în întâmpinarea celor care te aşteaptă, niciodată nu vei putea deveni un apostol eficient.

Trebuie să te convingi: apostolatul tău constă din a răspândi bunătate, lumină, entuziasm, generozitate, spirit de sacrificiu, constanţă în muncă, profunzime în studiu, amploare în dăruirea de sine; a fi la zi; ascultare absolută, cu bucurie, față de Biserică; caritate perfectă…

– Nimeni nu dă ceea ce nu are.