Lista numerelor

Cum adică, nu ştii să te rogi? — Aşază-te în prezenţa lui Dumnezeu şi din clipa în care spui: „Doamne, nu ştiu să fac rugăciunea!…“, fii sigur că ai început s-o faci.

Mi-ai scris: „A te ruga înseamnă a vorbi cu Dumnezeu. Dar, despre ce?“ — Despre ce? Despre El, despre tine: bucurii, tristeţi, succese şi înfrângeri, ambiţii nobile, preocupări zilnice… slăbiciuni! şi rugăciuni de mulţumire şi cereri: şi Iubire şi ispăşire.

   În două cuvinte: a-L cunoaşte şi a te cunoaşte: „a frecventa un prieten“

„Et in meditatione mea exardescit ignis“ — Şi în meditaţia mea se aprinde focul. — Pentru aceasta mergi la rugăciune: să devii rug, flacără vie, care să dea căldură şi lumină.

   De aceea, când nu ştii să mergi înainte, când simţi că te stingi, dacă nu poţi arunca în foc trunchiuri parfumate, aruncă ramurile şi frunzişul des al micilor rugăciuni vocale, iaculatorii, pentru a hrăni în continuare rugul. — Şi vei fi folosit bine timpul.

Nu ştii ce să-i spui Domnului în rugăciune. Nu-ţi aminteşti nimic şi totuşi ai dori să te sfătuieşti cu El în multe privinţe. — Ascultă: notează de-a lungul zilei despre ce doreşti să cercetezi în prezenţa lui Dumnezeu. Apoi, cu această notă, începe-i rugăciunea.

Când mergi să te rogi, să-ţi propui foarte hotărât: să nu-ţi prelungeşti rugăciunea dacă te simţi mângâiat, şi nici să nu o scurtezi dacă ai o stare de ariditate.

Nu-i spune lui Isus că doreşti ca rugăciunea să-ţi aducă mângâiere. — Dacă ţi-o dă, mulţumeşte-i. — Spune-i mereu că doreşti perseverenţă.

Inteligenţa ta este greoaie, inactivă: faci eforturi inutile pentru a coordona ideile în prezenţa Domnului: o adevărată prostie!

   Nu te forţa, nici nu te îngrijora. — Ascultă-mă bine: e ceasul inimii.

Mi-ai spus cândva că eşti asemenea unui ceasornic stricat, care bate în contratimp: că eşti rece, uscat şi arid în timpul rugăciunii; şi în schimb, când te aştepţi mai puţin, pe stradă, în toiul preocupărilor zilnice, în larma şi agitaţia oraşului, sau în liniştea laborioasă a muncii profesionale, te surprinzi rugându-te… În contratimp? Desigur; dar nu irosi aceste bătăi ale orologiului tău. — Duhul suflă unde vrea.

Rugăciunea creştinului nu e nicicând un monolog.

Nu lăsa lectura spirituală. Lectura a făcut mulţi sfinţi.

Pentru cel ce îl iubeşte pe Isus, rugăciunea, chiar şi rugăciunea lipsită de căldură, e mângâierea care pune mereu capăt suferinţelor: se merge la rugăciune cu ardoarea cu care copilul merge spre zahăr, după ce a luat poţiunea amară.

Ai o slabă părere despre drumul tău, dacă, simţindu-te nepăsător, crezi că l-ai pierdut: e ora încercării; de aceea mângâierile sensibile ţi-au fost retrase.