Lista numerelor

Dorința mea este ca purtarea ta să fie ca a lui Petru și a lui Ioan! Altfel spus, ca rugăciunea ta să poarte nevoile prietenilor tăi, ale colegilor tăi… ca să vorbești despre ele cu Isus… și ca să poți apoi să le spui, datorită exemplului tău: „respice in nos“ — priviți-ne!

Vrei să înveţi ceva de la Cristos şi să iei ca exemplu viaţa sa? Deschide Sfânta Evanghelie, ascultă dialogul lui Dumnezeu cu oamenii… cu tine.

Nimicuri, niște lucruri mărunte cărora nu le sunt dator nimic, de la care nu aștept nimic, iată ce-mi reține atenția mult mai mult ca Dumnezeul meu! În ce companie mă aflu când nu sunt cu Dumnezeu?

Ca toți fiii lui Dumnezeu și tu ai nevoie de rugăciunea personală, de această intimitate, de acest raport direct cu Domnul Cristos — un dialog față în față — fără să te ascunzi în spatele anonimatului.

Undeva, unde se vorbea și unde se auzea o muzică, rugăciunea a irupt din sufletul tău, producându-ți o consolare inexplicabilă — Isuse, ai spus tu, în cele din urmă, nu vreau consolare. Pe Tine te vreau!

A te reculege în rugăciune, în meditație, este un lucru atât de ușor…! Isus nu ne lasă să așteptăm. Cel care așteaptă este El. Este de ajuns să îi spui: Doamne, vreau să mă rog, vreau să vorbesc cu Tine! Și iată-te deja în prezența lui Dumnezeu, pe cale de a vorbi cu El. Și mai mult încă, El nu face economie de timp, îl lasă la aprecierea ta. Și nu zece minute, un sfert de oră. Nu, timp de ore întregi, timp de o zi întreagă! Și El este acela care este: Atotputernicul, Cel Preaînțelept.

În viața ta interioară ca și în iubirea umană trebuie să ne arătăm perseverenți cu orice preț.

Da, trebuie să meditezi deseori asupra acelorași subiecte, insistând până ce descoperi încă o dată America.

— Și cum de n-am observat acest lucru mai de mult, te întrebi tu surprins? — Pur și simplu, pentru că suntem uneori ca pietrele care lasă apa să alunece peste ele fără să absoarbă măcar o picătură.

— Iată de ce este necesar să revenim asupra aceluiași subiect — de fapt nu este același — ca să ne impregnăm de binecuvântările lui Dumnezeu.

Crăciunul. —Se cântă „venite, venite“, — să ne apropiem căci El s-a născut.

Şi după ce am văzut cum Maria şi Iosif veghează Copilul, îmi permit să-ţi sugerez să-L priveşti din nou, să-L priveşti neobosit.

Când te vei pregăti să te rogi și când nu vei vedea nimic și te vei simți confuz și vlăguit, îți semnalez calea: nu te mai gândi la tine, și în schimb întoarce-ți privirile spre Patimile Mântuitorului nostru Isus Cristos.

Fii convins: după cum a făcut cu cei trei Apostoli, cei mai apropiați, în grădina măslinilor, El n-o cere și nouă: „vegheați și vă rugați“.

Te-ai uitat la mine cu toată seriozitatea… dar în sfârșit m-ai înțeles când am făcut acest comentariu: „vreau să reproduc viața lui Cristos la copiii lui Dumnezeu, tot meditând-o într-una, pentru a acționa ca El și a nu mai vorbi decât despre El“.

Nu te teme de moarte. Ea e prietena ta.

— Străduiește-te să te obișnuiești cu realitatea aceasta.

— Și amintește-ți de ea mia ales când ghimpele cărnii te va tulbura.

De n-ar fi decât o dată pe zi, închipuiește-ți că trăiești ultimele clipe, ca să vezi în lumina aceasta evenimentele din fiecare zi.

Te asigur că vei face o bună experiență în pacea pe care o dă această contemplare.