Lista numerelor

Du-te la Betleem, apropia-te de Copil, leagănă-L, cântă-I, spune-I multe lucruri înflăcărate şi strânge-L lângă inima ta…

—Nu, nu-ţi vorbesc de copilării: vorbesc despre iubire! Şi iubirea se manifestă prin fapte: în adâncul sufletului tău, pe copilul acesta Îl poţi îmbrăţişa îndelung.

Să-I arătăm lui Isus că suntem niște copii. Or, cât de greu urcă o scară neajutorații de copii! Am zice ca stau acolo ca să-și piardă timpul! În fine, ajung la treaptă. Și acum la o altă treaptă. Cu mâinile, cu picioarele, ajutându-se cu trupșorul, ajung la un nou triumf: o altă treaptă. Și iarăși, din nou. Ce eforturi! A mai rămas puțim acum… Dar tocmai atunci fac un pas greșit… și buf! Ajung iarăși jos. Plin de cucuie, plângând, bietul copil începe și reîncepe urcușul. Astfel se întâmplă și cu noi, Isuse, când suntem singuri. Ia-ne în brațele tale iubitoare, ca un mare, ca un preabun Prieten al bietului copil care suntem, nu ne părăsi până ce nu ajungem în vârf; și atunci — o, atunci! — vom ști să răspundem la Iubirea ta preamilostivă, cu îndrăzneli copilărești și spunându-ți, Stăpâne blând, că afară de Maria și de Iosif nu a mai fost și nu va mai fi vreodată un muritor care să Te iubească cum Te iubesc eu!

Să nu-ți fie teamă să faci mici copilării. Te-am sfătuit: atâta vreme cât aceste gesturi nu sunt de rutină, nu vor rămâne fără rod.

— Un exemplu: să presupunem că un suflet care merge pe calea copilăriei spirituale se simte îndemnat să înveșmânteze în fiecare seară o statuie a Fecioarei Maria. Desigur, mintea se revoltă la ideea unui gest de acest fel, găsindu-l absolut inutil! Dar un suflet nevinovat, plin de iubire este perfect capabil să procedeze astfel. Atunci voința bărbătească (proprie celor cu suflet de copil) se ridică și obligă mintea să se plece. Și acel suflet copilăros continuă zilnic să înveșmânteze statuia Sfintei Fecioare, săvârșind în fiecare zi o nevinovată copilărie atât de plăcută în ochii lui Dumnezeu.

Când vei fi cu sinceritate copil și te vei duce pe căile copilăriei — dacă Domnul te va împinge în această direcție — vei fi invincibil.

Cererea plină de încredere a unui copilaș: aș vrea Doamne, să ajung cu regretul de a te fi ofensat, până acolo unde au ajuns aceia care au știut mai mult să fie pe placul Tău.

Vei înceta să mai fi copil dacă cineva sau ceva se va interpune între Dumnezeu și tine.

Nu trebuie să-I cer nimic lui Isus: mă voi mulțumi să-I fiu pe plac în totul și să-I spun problemele mele, ca și cum El nu le-ar cunoaște, întocmai cum se poartă un copil față de tatăl său.

Copil ce ești, spune-I lui Isus: nu vreau nimic altceva decât pe Tine.

Rugăciunea ta pe calea copilăriei spirituale cât e de plină de lucruri puerile pe care le spui Domnului! Cu încrederea pe care o are un copil când vorbește cu Marele său Prieten — și este sigur de iubirea lui —, iată ce-I șoptești tu Lui: fă-mă să trăiesc numai spre Slava Ta.

Îți amintești apoi că faci totul prost și o recunoști cu sinceritate, adăugând: o, Isuse al meu, acest lucru nu Te va putea mira: îmi este imposibil să fac ceva cum trebuie. Ajută-mă deci, Tu! Fă-o Tu în locul meu. Și vei vedea că totul va merge bine. Apoi, cu îndrăzneală și fără să trădezi adevărul, continui: pătrunde-mă cu Duhul Tău, ca să pot face voința Ta. Vreau s-o fac. Dacă nu o fac… înseamnă ca Tu să nu mă ajuți; totuși, desigur că mă ajuți!

Să fii conștient de această datorie imperioasă și necesară: consideră-te cu totul neînsemnat, slab, lipsit de toate. Numai atunci te vei arunca la sânul Mamei cerești: rugăciuni, priviri pline de afecțiune, practici de pietate marială… tot ce este în inima spiritului tău filial.

— Și Ea te va apăra.