Lista numerelor

Este inutil să încerci să mulțumești pe toată lumea. Nemulţumiţi, oameni care protestează vor fi întotdeauna. Gândeşte-te la ce spune înţelepciunea populară: „Când le merge bine oilor, le merge rău lupilor”.

Nu te înţeleg? El era Adevărul şi Lumina, dar ai Săi, de asemenea, nu L-au înţeles. Aşa cum te-am făcut să reflectezi şi altă dată, aminteşte-ţi de aceste cuvinte ale Domnului Nostru: „discipolul nu este peste Învăţătorul său”.

Pentru un copil al lui Dumnezeu, contradicţiile şi calomniile sunt ca pentru un soldat rănile căpătate pe câmpul de luptă.

Vorbesc una sau alta despre tine… Reputaţia ? Ce contează?

Orice ar fi, să nu-ți fie ruşine, nici să nu suferi pentru tine, ci pentru ei: pentru aceia care te tratează rău.

Câteodată nu vor să înţeleagă: ca și cum ar fi orbiți… Dar altă dată tu eşti acela care nu a reuşit să se facă înţeles: corectează-te.

Nu este destul să ai dreptate. Trebuie să o şi valorifici… şi ceilalţi să vrea să o recunoască.

Totuşi, afirmă adevărul de câte ori este nevoie, fără să te oprești din cauza a „ce vor spune”.

Dacă frecventezi şcoala Învăţătorului nu te vei mira că va trebui să și lupți împotriva lipsei de înţelegere a atâtor şi atâtor persoane, care ar putea să te ajute enorm, doar făcând un mic efort de înţelegere.

Nu l-ai maltratat în sensul fizic al cuvântului… Dar l-ai ignorat adesea: l-ai tratat cu indiferenţă, aşa cum te uiţi la un străin.

–Oare, aceasta ţi se pare puţin lucru?

Fără să vrea, cei care persecută, sfinţesc… Dar vai de acești „sanctificatori!”

Pe acest pământ eşti răsplătit, adesea, cu calomnii.

Nu putem sta cu mâinile încrucişate atunci când o persecuţie subtilă condamnă Biserica să moară de inaniţie, azvârlind-o afară din viaţa publică şi, mai ales, împiedicând-o să intervină în educaţie, în cultură, în viaţa de familie.

Aceste drepturi nu ne aparţin nouă: ele aparţin lui Dumnezeu şi El ni le-a încredinţat nouă, catolicilor… pentru a le exercita.

O adiere nu este un uragan. Oricine rezistă la prima: este o joacă de copil, parodia luptei.

– Mici contrarietăţi, lipsuri, mici greutăţi… Le îndurai bucuros şi trăiai fericirea interioară de a gândi: acum chiar că lucrez pentru Dumnezeu, pentru că avem Crucea…

Dar, bietul meu copil: a venit uraganul şi simţi zdruncinături, şocuri care ar putea scoate din rădăcini arbori seculari. Şi asta… în interior, ca şi în exterior. Ai încredere! Nu va putea să dezrădăcineze Credinţa şi Dragostea ta; nici să te facă să te abaţi de pe drumul tău… dacă îndepărtarea nu vine din „cap”, dacă simți unitatea.