Lista numerelor

Am văzut înroşindu-se obrazul acelui om simplu şi mi s-a părut că lacrimi îi înceţoşau ochii: el aducea cu generozitate sprijinul său operelor de binefacere, cu banii câştigaţi cinstit; or, iată că a aflat că „oamenii buni” judecau că acţiunile lui nu erau drepte.

Cu naivitatea neofitului în luptele sale cu Dumnezeu murmura: „Ei văd că mă sacrific… şi acum ei mă sacrifică pe mine!”

– I-am vorbit încet: a sărutat Crucifixul meu şi indignarea lui, foarte naturală, s-a transformat în pace şi bucurie.

Se scandalizează unii pentru că vorbeşti despre dăruirea de sine acelora care nu s-au gândit niciodată la această problemă?...

– Bine, şi? Poate tu ai vocaţia de apostol al apostolilor.

Câteodată nu vor să înţeleagă: ca și cum ar fi orbiți… Dar altă dată tu eşti acela care nu a reuşit să se facă înţeles: corectează-te.

Dacă frecventezi şcoala Învăţătorului nu te vei mira că va trebui să și lupți împotriva lipsei de înţelegere a atâtor şi atâtor persoane, care ar putea să te ajute enorm, doar făcând un mic efort de înţelegere.

Astfel rezuma un om drept gelozia sau invidia: „câtă rea-voinţă trebuie să aibă unii oameni, pentru a tulbura o apă atât de limpede”.

Criticile împotriva operelor apostolatului sunt, de obicei, de două feluri: unii prezintă această muncă drept o structură foarte complicată…; alţii o califică drept comodă şi uşoară.

În fond, această „obiectivitate” se reduce la o vedere îngustă, amestecată cu o doză bună de trândăvie şi de vorbărie. – Întreabă-i, fără să te superi: şi voi, ce faceţi?

Cei care ţi l-au vorbit de rău pe acest prieten atât de loial faţă de Dumnezeu sunt aceiaşi care te vor vorbi de rău pe tine, când te vei hotărî să te porţi mai bine.

Sectarii vociferează împotriva a ceea ce numesc „fanatismul nostru”, pentru că trec secolele şi credinţa catolică rămâne neclintită.

În schimb, fanatismul sectarilor – pentru că nu are niciun raport cu adevărul – îşi schimbă haina în fiecare epocă, ridicând împotriva Sfintei Biserici sperietoarea unor vorbe goale, pentru că acţiunile lor sunt golite de sens: „libertatea”, pe care o ţin în lanţuri; „progresul”, care duce omenirea înapoi în epoca primitivă; „ştiinţa”, care ascunde ignoranţa… Totdeauna, un chioşc care ascunde o marfă veche, stricată.

Fie să se întărească în fiecare zi „fanatismul” tău pentru Credinţă, singura apărare a singurului Adevăr!