Lista numerelor

Dăruirea de sine este primul pas pe calea sacrificiului, a bucuriei, a dragostei, a unirii cu Dumnezeu. – Și astfel, întreaga viaţă se umple de o binecuvântată nebunie care descoperă fericirea acolo unde logica omenească nu vede decât negare, suferinţă, durere.

Ce ridicolă este atitudinea bieţilor oameni ce suntem, când refuzăm, o dată şi încă odată, lucruri mărunte Domnului Nostru! Timpul trece, lucrurile apar treptat la adevărata lor dimensiune… şi atunci iau naştere ruşinea şi durerea.

Treci prin zile de veselie, inima îți este copleşită de soare şi de culoare. Şi, curios, cauzele bucuriei tale sunt tocmai acelea care altădată te-au descurajat! Este veşnica poveste: totul depinde de punctul de vedere. – «Laetetur cor quaerentium Dominum!» – când îl cauţi pe Dumnezeu, inima este întotdeauna plinăde bucurie.

Ce diferență este între aceşti oameni fără credinţă, trişti şi nesiguri din cauza existenței lor goale, expuşi, ca niște giruete, la „fluctuaţiile” împrejurărilor, şi viaţa noastră de creştini, încrezătoare, veselă, fermă, densă, datorită cunoașterii și a certitudinii absolute a destinului nostru supranatural!

Cu Dumnezeu, mă gândeam, fiecare zi îmi pare mai atrăgătoare.

Trăiesc „picătură cu picătură”, într-o zi găsesc un oarecare amănunt, magnific; în alta, descopăr o panoramă pe care nu o remarcasem înainte… Dacă va continua aşa, nu știu ce se va întâmpla cu timpul.

Apoi, am constatat că El mă asigura: în fiecare zi, bucuria ta va fi mai mare pentru că te vei cufunda din ce în ce mai adânc în această aventură divină, această foarte mare „încurcătură” în care te-am amestecat. Şi vei vedea că Eu nu te părăsesc.

Nu fiţi suflete cu ochelari de cal, bărbaţi sau femei infantili, cu vedere îngustă, incapabili să cuprindă orizontul nostru supranatural creştin de fii ai lui Dumnezeu. Dumnezeu și cutezanţă!

Când am vorbit, mi-a spus că prefera să nu iasă niciodată din baraca în care trăia, pentru că îi plăcea mai mult să numere grinzile „staulului” său decât stelele de pe cer.

– Mulţi oameni sunt aşa: incapabili să depășească lucrurile lor mărunte ca să ridice ochii către cer; este timpul ca ei să capete o viziune mai înaltă!

Este de necrezut că se poate să fii atât de „fericit în această lume în care atâţia se încăpăţânează să trăiască atât de trist, pentru că îşi urmează egoismul, ca şi cum totul s-ar sfârşi aici, jos…

– Nu fi dintre aceia… corectează-te în fiecare clipă.

Se ascultă cu buzele, cu inima şi cu mintea. – Asculţi nu de un om, ci de Dumnezeu.

Spre știința ta. – I-am spus unui om nobil, învățat și curajos, într-o împrejurare memorabilă, că, apărând o cauză sfântă pe care „cei buni” o combăteau, punea în joc – avea să îl piardă – un post important în domeniul lui. – Cu o voce plină de gravitate omenească şi supranaturală, care dispreţuia onorurile pământului, mi-a răspuns: „este în joc sufletul meu”.

Când ne gândim cu mintea limpede la mizeriile acestei lumi și comparăm această panoramă cu bogățiile vieții cu Cristos, după părerea mea nu există decât un cuvânt pentru a califica – fără menajamente – drumul pe care îl alege lumea: prostie, prostie, prostie!

Majoritatea oamenilor nu numai că se înșală; ni se întâmplă ceva și mai rău: suntem proști de dăm în gropi.

Pune multă viziune supranaturală în toate detaliile vieții tale obișnuite, te-am sfătuit. Și am adăugat imediat: conviețuirea îți oferă multe ocazii, de-a lungul zilei.