Lista numerelor

Sfânta Fecioară Maria, Învățătoarea dăruirii de sine fără limite. – Îţi aminteşti? Lăudând-o pe Ea, Isus a spus: „acela care face voia Tatălui meu, acela – aceea – este Mama mea…”.

Roag-o pe această bună Mamă ca în sufletul tău să se întărească – cu forţa dragostei şi a eliberării – răspunsul ei de o generozitate exemplară: «ecce ancilla Domini!» – Iată slujitoarea Domnului.

«Servite Domino in laetitia!» – Voi servi pe Dumnezeu cu bucurie! O bucurie care va fi consecinţa Credinţei mele, a Speranţei mele şi a Dragostei mele… O bucurie care trebuie să dăinuiască totdeauna: însuşi Apostolul ne asigură: «Dominus prope est!»… Domnul mă urmărește îndeaproape. Voi merge deci cu El cu toată siguranţa, deoarece Domnul este Tatăl meu… şi cu ajutorul Lui, voi îndeplini până la capăt Voinţa Lui, chiar dacă mă costă.

Să nu uităm: pentru a îndeplini voinţa divină, trecem peste obstacole…, pe sub ele…, le ocolim. Dar le depășim!

Cum vei ieşi din această stare de lipsă de entuziasm, de jalnică lâncezeală, dacă nu faci nimic? Lupţi foarte puţin şi când faci un efort, îl faci parcă cu furie şi cu proastă dispoziţie, aproape cu dorinţa ca slabele tale eforturi să nu producă niciun efect, pentru a te autojustifica: pentru a nu cere mai mult de la tine însuţi şi să nu ți se ceară mai mult.

– Îndeplinești voința ta şi nu pe aceea a lui Dumnezeu. Dacă nu te schimbi cu adevărat, nu vei fi fericit şi nu vei obţine pacea care-ţi lipseşte acum.

– Umileşte-te în faţa lui Dumnezeu şi încearcă să vrei cu adevărat.

Nu te plânge dacă suferi. Piatra pe care o preţuieşti, aceea care are valoare, este şlefuită.

Te doare? Lasă-te tăiat, fii recunoscător că Dumnezeu te-a luat în mâinile Sale ca pe un diamant… Nu este prelucrată așa o piatră obișnuită.

Închipuie-ţi că nu există decât Dumnezeu şi cu tine pe pământ.

– Îţi va fi astfel mai uşor să înduri mortificările, umilinţele… Şi, în final, vei face lucrurile pe care Dumnezeu le vrea şi aşa cum El le vrea.

Pentru a nu-ți pierde pacea, în acele timpuri de o vitregie pe cât de aspră, pe atât de nedreaptă, iată ce ţi-am amintit: „dacă ne sparg capul, nu vom da prea multă importanţă: asta înseamnă că trebuie să ne obișnuim cu el aşa, spart”.