Lista numerelor

„E foarte greu”, protestezi tu, descurajat.

Ascultă, dacă lupţi, cu harul lui Dumnezeu este de ajuns: vei face abstracţie de interesele tale personale, vei servi pe ceilalţi pentru Dumnezeu şi vei ajuta Biserica acolo unde se dă astăzi bătălia: pe stradă, la uzină, în atelier, la universitate, la serviciu, în mediul tău, printre ai tăi.

„Cine a spus că, pentru a ajunge la sfinţenie, trebuie să te refugiezi într-o chilie sau în singurătatea muntelui?”, se întreba mirat, un bun tată de familie; şi adăuga „atunci nu persoanele, ci chilia sau muntele ar fi sfinte. Se pare că s-a uitat ceea ce Domnul ne-a spus clar tuturor: fiţi sfinţi, aşa cum Tatăl Meu Ceresc este sfânt”.

– Am comentat numai atât: „Domnul Nostru, pe lângă faptul că vrea să fim sfinți, ne acordă fiecăruia harurile oportune”.

Rudele tale, colegii, prietenii tăi încep să observe schimbarea şi îşi dau seama că nu este o etapă trecătoare, că de acum încolo nu mai eşti acelaşi.

– Nu te îngrijora! Continuă să mergi înainte! Se îndeplinește acel «vivit vero in me Christus» – acum Cristos este Cel care trăieşte în tine.

Harul acţionează, de obicei,ca şi natura: gradat. – Nu putem să devansăm acțiunea harului: dar, în ceea ce depinde de noi, trebuie să pregătim terenul și să cooperăm, atunci când Dumnezeu ni-l acordă.

Trebuie să facem ca sufletele să ţintească foarte sus: să le împingem către idealul lui Cristos; să le conducem până la ultimele consecinţe, fără a căuta circumstanţe atenuante, nici paliative de niciun fel, fără a uita că sfinţenia nu este în primul rând o lucrare de forţă. În mod normal, harul acţionează la timpul său, și nu-i plac violențele.

Cultivă sfintele tale nerăbdări…, dar nu îți pierde răbdarea.

Fără Domnul nu vei putea face niciun singur pas ferm. – Această certitudine că ai nevoie de ajutorul Lui te va face să te unești mai mult cu El, cu încredere puternică, perseverentă, plină de bucurie şi de pace, chiar dacă drumul devine greu.